Acasă » Încrederea în Dumnezeu, cea mai mare investiție din viața noastră

Încrederea în Dumnezeu, cea mai mare investiție din viața noastră

Încrederea în Dumnezeu, cea mai mare investiție

Încrederea în Dumnezeu, cea mai mare investiție din viața noastră

Capitolul 5 din cartea lui Iacov din Biblie cauta sa puna lucrurile într-o perspectiva mai ampla.

În jurnalism obtinerea unei perspective asupra unui subiect era comparata cu departarea de un obiect si observarea acestuia într-un context: da-te putin mai în spate pentru ca acum vezi doar copacul, dar acest copac este parte dintr-o padure superba care îl definește și daca nu vezi padurea, s-ar putea sa cunosti prea putine despre copac.

Care este perspectiva pe care o propune aici Iacov? El insista pe venirea lui Isus si a judecatii Sale.

In poezia lui Eminescu era o expresie care sugereaza cumva acelasi lucru:
MEMENTO MORI – amintiti-va ca veti muri.

In trecut, acesta fusese chiar un slogan al unor calugari. Ei considerau ca e bine ca din cand in cand sa vizitam un cimitir pentru ca asta ne-ar putea ajuta considerabil in a vedea lucrurile din perspectiva corecta.

Iacov a tot vorbit pana acum despre oameni care-si pun increderea in propriile forte, care viseaza sa cucereasca toata aceasta lume, care sunt capabili chiar sa isi sature inimile in momente de macel.

Toate acestea nu sunt ispite fata de care noi sa fim atat de straini. Si inima noastra tinde sa se agate de lumea asta, sa cautam sensul in ce putem obtine aici.

.

Zilele acestea citisem un studiu despre viata lui Solomon. Solomon este o persoana a carei inima se agața de lumea aceasta. Vrea sa se bucure de tot ce poate obtine aici si-si foloseste toate talentele si inteligenta in acest sens. Obtine cai, femei, faima, bogatii.

”Am ajuns mare, mai mare decat toti cei ce erau inaintea mea in Ierusalim. Mi-am pastrat chiar intelepciunea. Tot ce mi-au poftit ochii, le-am dat; nu mi-am oprit inima de la nicio veselie, ci am lasat-o sa se bucure de toata truda mea, si aceasta mi-a fost partea din toata osteneala mea” Eclesiast 2,9-10.

Citind practic Eclesiastul putem observa tocmai aceasta schimbare de perspectiva. Solomon ajunge batran, moartea se apropie. Incepe sa se gandeasca mai mult la asta si trage o singura concluzie. Toate lucrurile dupa care a alergat nu au nici o valoare. Va merge in mormant fara nici unul din acele lucruri. Va fi acolo doar el si ce a strans in inima lui pentru Dumnezeu.

”Sa ascultam, dar, incheierea tuturor invataturilor: Teme-te de Dumnezeu si pazeste poruncile Lui. Aceasta este datoria oricarui om. Caci Dumnezeu va aduce orice fapta la judecata, si judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rau” Eclesiast 12,13 -14.

Sau cum spune Isus:

”Ce ar folosi unui om sa castige toata lumea, daca si-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om in schimb pentru sufletul sau?” Matei 16,26
Toate aceste pasaje cheama la o perspectiva mai ampla.

Cum e viata noastra acum? Dupa ce alergam? Ce valoare au de fapt lucrurile astea pe care punem pret acum? Cat vor mai valora ele atunci cand vom pleca din lumea asta la Isus sau atunci cand va veni El si va face un pamant nou? Cu ce vorm ramane?

E interesant ca Iacov povesteste despre aceste lucruri cu scopul de a incuraja pe cei carora li se adreseaza.

”Fiti si voi indelung rabdatori, intariti-va inimile, caci venirea Domnului este aproape” – Iacov 5,7

Asta ar trebui sa ne intareasca inimile imens. Daca intr-adevar credem in Isus si ne traim viata cu speranta ca vom ajunge la El moartea nu e decat venirea acasa. Asta ar trebui sa ne ajute, sa ne tina puternici, indiferent de lucrurile prin care vom trece aici.

.

”Ma astept si nadajduiesc cu tarie ca nu voi fi dat de rusine cu nimic; ci ca acum, ca totdeauna, Hristos va fi proslavit cu indrazneala in trupul meu, fie prin viata mea, fie prin moartea mea. Caci pentru mine a trai este Hristos, si a muri este un castig. Dar, daca trebuie sa mai traiesc in trup, face sa traiesc; si nu stiu ce trebuie sa aleg. Sunt strans din doua parti: as dori sa ma mut si sa fiu impreuna cu Hristos, caci ar fi cu mult mai bine; dar, pentru voi, este mai de trebuinta sa raman in trup” Filipeni 1,20-24.

De la aceasta perspectiva pleaca Iacov. Venirea lui Isus este aproape. Stefan Il vede pe Isus in clipa mortii stand la dreapta lui Dumnezeu. Pentru asta alergase acest om toata viata. Isus in toata slava e linia de sosire pentru un crestin.

Iacov a inceput prin a-i indemna pe crestinii din diaspora sa aiba rabdare in aceasta lume nedreapta.

Sa continuam cu versetul 12.

”Mai presus de toate, fratii mei, sa nu va jurati nici pe cer, nici pe pamant, nici cu vreun altfel de juramant. Ci „da” al vostru sa fie „da”, si „nu” sa fie „nu” ca sa nu cadeti sub judecata.”

Juramintele facute de oameni in Noul Testament sunt in general privite ca un lucru rau.

Cand trecem prin momente grele facem multe promisiuni, ne luam de multe ori angajamente care ne depasesc puterile, spunem lucruri nebunesti. Facem imprumuturi prostesti, iar increderea noastra merge spre aceste juraminte sau promisiuni.

In Biblie sunt multe exemple de oameni care au promis tot felul de lucruri care i-au costat imens. Sunt, insa, in acelasi timp oameni care nu se incred in Dumnezeu, in dragostea Lui si in purtarea Sa de grja.

Anterior Iacov ne indeamna sa fim indelung rabdatori. Doar ca uneori ne pierdem rabdarea. Vrem lucrurile acum. Si le vrem intr-un anumit fel.

Iefta in Judecatori este un barbat care vine la Dumnezeu si-i jura: Doamne daca ii vei da pe acesti oameni in mainile mele voi inchina inaintea ta pe oricine va iesi pe portile cetatii cand ma voi intoarce de la batalie. E poate unul dintre cele mai stupide juraminte.

Dar ce e ciudat ce face acest barbat? El putea veni la Dumnezeu si sa caute sa-i fie un slujitor, sa accepte voia Lui. Iefta in schimb ii impune lui Dumnezeu voia sa. La fel, alti imparati fac juraminte in fata unor popoare vecine care ii costa imens ulterior. Nu se incred in Dumnezeu si nu cauta sa accepte voia Lui.

.

Mii de ani mai tarziu Isus se roaga in gradina Ghetsimani si spune: Tata, daca e voia Ta faca-se cum vrei Tu nu cum vreau Eu. Si Isus putea jura in acele momente, dar nu face asta. Tata, daca voi mai trai un an voi face asta si asta. Nu, Isus are incredere in Dumnezeu ca stie El cel mai bine ce e important, ca are El timpul Lui potrivit si ca ce va face El e cu siguranta cel mai bun lucru posibil.

Ezechia este un imparat care s-a increzut mult timp in Domnul. Asta pana in momentul in care ajunge foarte bolnav. Biblia spune ca era o boala de moarte. Ezechia se roaga cu lacrimi amare ca Dumnezeu sa-i mai lungeasca viata. Dumnezeu ii raspunde rugaciunii.

Pana in acel moment viata lui Ezechia este un exemplara. Dupa insanatosire insa, imediat Ezechia cade in pacat si cheama pe imparatul Babilonului pentru a-i arata toate bogatiile din Casa Domnului, bogatii pe care ulterior acest imparat le va jefui.

Dumnezeu avusese un plan. Lui Ezechia i-a fost greu sa se increada in planul Lui. A cautat si si-a impus voia lui. Dar voia lui Ezechia l-a costat. Dumnezeu il proteja de fapt prin acea boala. Anii pe care i-a mai trait dupa insanatosire nu i-au imbunatatit deloc relatia cu Dumnezeu, ci, dimpotriva.

.

Chemarea lui Iacov atunci cand ne spune sa ne ferim de juraminte e tocmai asta: sa invatam sa ne incredem in Dumnezeu si in purtarea lui de grija. Sa nu ne pierdem rabdarea, sa ne amintim ce Tata avem. Nu trebuie sa juram celor din jur si sa ne punem increderea in aceste juraminte.

Trebuie mai mult sa urmam exemplul lui Isus. Sa cadem in rugaciune ore intregi si sa-i spunem: Tata, fie asa cum voiesti Tu – stiu ca Tu esti Cel care are cel mai bun plan in situatia asta. Chiar daca mi-e greu foloseste aceste greutati ca sa cresc in relatia cu Tine.

Un prim pas este asadar increderea in Dumnezeu. Noi ne incredem in El? Sau ne punem baza in noi si in juramintele noastre?

Daca ne incredem in Dumnezeu haideti sa trecem la un al doilea pas recomandat de Iacov.

”Este vreunul printre voi in suferinta? Sa se roage!” Iacov 5,13

Sunt momente in care facem orice altceva, mai putin asta. Rugaciunea este ultima solutie cand, de fapt, ar trebui sa fie prima. Probabil tocmai situatiile astea ne arata in ce ne incredem.

Haideti sa reluam intrebarea.

Este vreunul printre voi in suferinta?

Spuneti sincer, ce ati fi adugat voi dupa aceasta propozitie.

Eu as fi spus, sincer, sa caute niste solutii cu ajutorul unor oameni destepti. Nicidecum nu e primul meu impuls sa trimit pe cineva in rugaciune sa se roage.

Ba chiar simt ca daca i-as spune asta ar considera ca desconsider suferinta sa.

”Lasa-ma, ma si tu in pace cu rugaciunea ta, tu nu vezi ca eu sufar? Nu de rugaciune am nevoie, ci de solutii”.

Suna nostim poate, dar cred ca suntem mult asa. Desconsideram rugaciunea in detrimentul nostru.

Iacov insista in sase versete aici pe cate de puternica poate fi rugaciunea si pe cat de mult isi doreste Dumnezeu sa venim la El cu lucrurile din viata noastra.

Problema, este, ca, cel putin in cazul meu, nu cred atat de mult in puterea rugaciunii.

Dar cred ca acest pasaj si toate exemplele oferite de Iacov ne pot ajuta in a ne pocai in aceasta directie.

”Este vreunul printre voi in suferinta? Sa se roage! Este vreunul cu inima buna? Sa cante cantari de lauda!

Este vreunul printre voi bolnav?

Sa cheme pe prezbiterii bisericii; si sa se roage pentru el, dupa ce-l vor unge cu untdelemn in Numele Domnului.

Rugaciunea facuta cu credinta va mantui pe cel bolnav, si Domnul il va insanatosi; si, daca a facut pacate, ii vor fi iertate.

Marturisiti-va unii altora pacatele si rugati-va unii pentru altii, ca sa fiti vindecati. Mare putere are rugaciunea fierbinte a celui neprihanit.

Ilie era un om supus acelorasi slabiciuni ca si noi; si s-a rugat cu staruinta sa nu ploua, si n-a plouat deloc in tara trei ani si sase luni. Apoi s-a rugat din nou, si cerul a dat ploaie, si pamantul si-a dat rodul.” Iacov 5,13-18

Iacov ne indeamna aici sa alergam la rugaciune ca la un instrument extraordinar de puternic. Ne aminteste de asemenea ca in rugaciune nu e deloc vorba de puterea noastra ci de puterea lui Dumnezeu. Ilie era un om slab, dar Dumnezeu a fost atat de plin de putere in viata lui.

Biblia este plina de exemple de oameni slabi, dar care au trait in genunchi in fata lui Dumnezeu, iar El a lucrat intr-un mod extraordinar prin acesti oameni. Pentru ca Dumnezeu inalta pe cei ce se smeresc sub mana Lui si ii coboara pe cei ce se inalta departe de El.

Asadar, treceti prin momente grele, aveti boli, aveti pacate? Iacov, ca un om cu experienta in relatia cu Dumnezeu indica o solutie extraordinara.

Rugati-va! Rugati-va! Rugati-va!

Si daca simtiti ca va ia cu nervi atunci cand cineva va indeamna sa va rugati analizati-va inima si vedeti de ce sunteti asa. Cum vi se pare rugaciunea? Solutia cea mai ineficienta, buna de folosit doar in cazul in care toate celelalte solutii nu functioneaza sau este solutia de temelie, baza.

Desigur, Iacov nu spune aici sa ne rezumam doar la rugaciune, dar insista ca rugaciunea sa fie centrul, in Dumnezeu sa ne incredem mai mult decat in orice.

In cazul bolilor Iacov recomanda si ungerea cu ulei. Multi comentatori biblici sugereaza ca uleiul amestecat cu diverse mirodenii era unul dintre principalele medicamente in acea perioada. Amintiti-va de pilda samariteanului. Cel cazut intre talhari are ranile unse cu ulei, ceea ce ajuta la vindecare.

Doar ca Iacov pune rugaciunea in fata acestui ulei. Rugati-va si apelati si la solutii medicale, dar fara Dumnezeu nici un medicament nu are vreun efect. Acel ulei aplicat fara rugaciune, fara chemarea Numelui Domnului s-ar putea sa nu aiba mare efect.

La fel este si in cazul pacatului. Suntem intr-un pacat? Ne e greu sa iesim din el? Un prim pas e sa-l scoatem la lumina, dar urmatorul pas este rugaciunea.

.

Iacov nu spune ”marturisiti-va pacatele si apoi bombardati-va cu sfaturi”. Sincer, simt ca in viata mea eu asa fac lucrurile. Imi marturiseste cineva un pacat imediat scot trusa de solutii. Sfaturi peste sfaturi, care mai de care mai bine gandite. Rugaciunea? Da, poate ma si rog daca nu uit complet.

Iacov insa ne indeamna aici ca rugaciunea sa primeze. Ti-a marturisit cineva un pacat? Are nevoie de rugaciune atunci pentru ca diavolul e puternic si sfaturile tale, solutiile tale s-ar putea sa nu ajute cu nimic. Doar Dumnezeu poate smulge din pacat. Dumnezeu si o decizie puternica din partea noastra.

”Va indemn, dar, INAINTE DE TOATE, sa faceti rugaciuni, cereri, mijlociri, multumiri pentru toti oamenii” 1 Timotei 2,1

Pana acum am vorbit de doua lucruri foarte importane, despre increderea in Dumnezeu si in planul Sau si purtarea Sa de grija si apoi despre puterea rugaciunii.

Iacov isi incheie epistola cu un al treilea ingredient de baza.

Cand vorbeste despre pacat, Iacov ne indeamna sa-l marturisim in primul rand.

Primul pas in a depasi o problema este sa recunosti ca o ai. La Alcoolici Anonimi aceasta este o regula de baza. Nu poti ajuta deloc un alcoolic care nu recunoaste ca ar avea o problema cu alcoolul. In primul rand, fiecare dintre noi trebuie sa vedem personal ca exista intr-adevar o problema acolo.

Urmatorul pas este rugaciunea pentru ca Dumnezeu e singurul care poate schimba cu adevarat oamenii.

In ultimele doua versete Iacov vorbeste si despre importanta fratilor si surorilor atunci cand pacatele ne-au indepartat de Dumnezeu, cand ne-au ratacit prea tare, cand ne e greu sa ne mai intoarcem singuri spre El.

O lectie si o provocare din biserica lui Hristos din Budapesta. Totul pornea de la povestea barbatului paralizat adus de patru prieteni in fata lui Isus.
Sunt momente in care si noi ajungem atat de bolnavi spiritual incat ne e greu sa mergem singuri spre Dumnezeu. Ne ratacim. Avem nevoie atunci de astfel de prieteni, de frati sau surori capabili sa sparga acoperisuri, de a zbura peste multimi, doar pentru a ne aduce aproape de Isus.

.

Provocarea din biserica din Budapesta era de a ne analiza viata si de a vedea daca am construit astfel de prietenii in biserica. Avem sau nu alaturi oameni care sa ne spuna adevarul cand o luam pe aratura? Am cautat astfel de oameni? Am investit in prietenii sau ne-am insingurat crezand ca o sa ne descurcam singuri mereu?

Fratii maghiari erau indemnati sa mediteze asupra celor patru prieteni. Daca nu-i avem, de multe ori, vina nu e neaparat la altii. Sunt sanse mari ca noi sa nu-i fi cautat, noi sa ne fi insingurat.

Ca sa ai alaturi astfel de prieteni trebuie in primul rand sa iei decizia de a fi deschis cu viata ta. Nimeni nu poate fi alaturi de tine in viata ta fara a o cunoaste. Nu vei construi nicicand prietenii in absenta vulnerabilitatii. Deschiderea este cel mai puternic liant intre oameni.

”Fratilor, daca s-a ratacit vreunul dintre voi de la adevar, si-l intoarce un altul, sa stiti ca cine intoarce pe un pacatos de la ratacirea caii lui, va mantui un suflet de la moarte si va acoperi o sumedenie de pacate.” Iacov 5,19-20

Asadar, Iacov incheie prin a ne indemna cateva lucruri simple.

Primul este acela de a avea o perspectiva corecta. Lumea de aici si toate lucrurile din ea nu sunt vesnice. Vom pleca din aceasta lume sau Isus va veni in ea si tot ce vedem in jur va disparea. Vom ramane doar noi si ce am pus in inima inrelatia cu Dumnezeu.

Al doilea lucru este acela de a ne increde mai mult in Dumnezeu si in grija Lui.

Apoi, sa invatam ca ”MARE PUTERE ARE RUGACIUNEA”. Folositi-o cu incredere!

Ultimul lucru este legat de deschidere si de construirea unor relatii care sa ne ajute sa ajungem la capatul acestui drum pe care am pornit.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.