Expresii celebre din Biblie utilizate azi

Expresii celebre din Biblie utilizate azi

Sunt cateva expresii foarte celebre, utilizate astazi la scara larga si vreau doar sa le explic pe scurt in speranta ca va vor starni curiozitatea si veti dori sa aflati voi ulterior mai multe. Incep cu varsta matusalemica. Matusalem sau Metusala este in Biblie copilul lui Enoh si bunicul lui Noe.

Textul din Geneza subliniaza ca este omul care a trait cel mai mult in toata istoria. Varsta la care a ajuns este de 969 de ani. Asa s-a ajuns ca orice varsta foarte inaintat sa fie numita varsta matusalemica.

Tap ispasitor – In Vechiul Testament evreii aveau o sarbatoare mare numita Ziua Ispasirii. Era o zi in care veneau in fata lui Dumnezeu pentru a-si marturisi pacatele si a primi iertare. Toata aceasta sarbatoare era insotita de un gest simbolic.

Printe altele aduceau un tap. Dupa ce poporul isi marturisea vina, Marele Preot isi punea mainile pa capul tapului. Simbolic transfera astfel pacatele asupra animalului care era alungat ulterior in pustie.

Se spunea ca in acelasi mod Dumnezeu alunga departe pacatele. Pentru crestini Isus joaca acelasi rol. El a luat pacatele si le-a sters din fata lui Dumnezeu, le-a alungat undeva departe pentru ca noi sa putem avea o relatie curata cu Tata.

.

Sa-ti pui cenusa. Acesta era un obicei vechi al evreilor foarte prezent in Biblie. Cand cineva era foarte intristat se imbraca in haine din material urat, neconfortabil, respectiv saci dupa ce-si rupea vechile haine si ulterior isi presara pe cap tarana sau cenusa.

Acest obicei apare si de fiecare data cand evreii postesc. E cumva un simbol care transmite ideea ca omul admite distanta dintre el si Dumnezeu. Suntem mici, doar praf si cenusa, iar El e mare, e Dumnezeu si-L recunoastem in toata slava Lui. Postul la evrei e insotit de multe ori si de marturisirea pacatelor. Astfel, s-a ajuns ca a-ti pune cenusa in cap sa insemne ca admiti o greseala.

Cuvantul talent provine de la un termen care desemna o unitate de masura: talantul (echivalentul a circa 26 de kilograme). Talentul desemneaza astazi o inzestrare deosebita a cuiva, o aptitudine, de obicei artistica, ce ofera unicitate unei persoane.

S-a ajuns aici pornind de la o Parabola spusa de Isus in Biblie. Isus povesteste de un stapan care pleaca in alta tara si lasa unor oameni de incredere avearea sa. Unuia ii lasa mai mult (5 talanti), altora mai putin.

Cand revine in tara stapanul ii intreaba pe cei carora le incredintasera averea ce au facut cu ea. Unii au investiti acesti bani in diverse moduri si au castigat. Unul singur s-a temut sa investeasca si a ascuns banii.

Stapanul il va certa pe cel din urma pentru lipsa de interes, lenea si teama sa. Aceasta poveste a fost interpretata de-a lungul anilor ca o relatare despre talente. Fiecare are, mai multe sau mai putine daruri. Nu e bine sa le ingropam.

.

Sa cautam sa facem sa aducem cat mai mult castig cu ele, sa le punem in circulatie, sa le investim in ceva. Sensul biblic initial nu e acesta. Isus nu se refera deloc la aptitudini sau la talente.

Se refera la tot ce avem. Am primit fiecare o comoara chiar daca poate nu simtim ca avem un talent. Ceva avem. Avem ceva ce putem folosi pentru a aduce castig in jur si pentru Dumnezeu.

De la Ana la Caiafa inseamna astazi sa tot taraganezi ceva, sa porti pe cineva dintr-un loc in altul. Ana si Caiafa sunt liderii religiosi din perioada in care Isus a fost condamnat la crucificare. Caiafa era figura cea mai importanta din punct de vedere religios in acel an fiind Mare Preot.

Ana era socrul sau si fostul Mare Preot. Se presupune ca ar fi fost dus intai la Ana pentru a fi purtat printr-o zona mai putin circulata. S-a considerat probabil ca Ana este mai capabil in a gasi o vina in proaspatul arestat.

Cazul a fost unul abuziv. Isus nu a fost arestat cu un motiv. Motivul a fost cautat de Ana si de Caiafa noaptea tarziu. Un proces oficial a avut loc dimineata la prima ora cand Sinedriul Il acuza pe Isus de blasfemie.

Cazul va fi ulterior inmanat autoritatii romane pentru ca aceasta ar fi putut pune in practica o eventuala condamnare la moarte. Este interesant ca autoritatile romane nu au emis nici un verdict in acest caz.

.

Practic, L-au condamnat pe Isus pentru nimic. Pilat spune oficial ca nu-L condamna pentru nimic, dar Il da la moarte si pune ostasii sa noteze ca vina consta in faptul ca s-a numit pe Sine Regele Iudeilor.

A fost practic o graba in executarea lui Isus de frica multimii. El nu a fost deloc tinut in inchisoare ci ucis in cea mai mare fuga. Nimeni nu a taraganat nimic. Expresia De la Ana la Caiafa mai desemneaza astazi si birocratia excesiva. In cazul prezentat in Biblie Isus nu a fost purtat nicidecum dintr-un loc in altul din motive briocratice.

Sursa: Internet

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.