Ceva n-a mers bine in Romania

Ceva n-a mers bine in Romania

Ceva n-a mers bine in Romania

Imediat dupa 1989, romanii erau fericiti. Terminasera cu ceea ce istoria consemneaza drept „dictatura ceausista” si erau liberi… Liberi sa zica si sa faca orice, sa plece oriunde in afara, sa faca afaceri, politica si multe, multe altele. Libertate si democratie. Astea sunt ingredientele „minune” pentru orice om care are un scop in viata.

Care oare sa fi fost scopul sau scopurile romanilor descatusati din stransoarea regimului comunist? Pai ele au fost multiple, diversificate si nuantate. Dar toate (poate cu mici exceptii) au mers intr-o singura directie: imbogatirea.

Da, asta a fost dorinta cea mai apriga a romanilor. Sa faca avere, sa detina puterea pentru el si pentru familia lui si sa le demonstreze celorlalti cat de capabil si descurcaret este.

Pe de-o parte este de inteles aceasta dorinta. Cateva decenii de comunism, cu frustrarile de reigoare, psihologia specifica natiei, lipsa de cultura, mandria personala si altele, au dus spre acest comportament patologic.

Romania a deviat spre un capitalism salbatic in care au fost angrenati atat actorii sociali din tara, cat si entitati externe, care de-a lungul anilor ce au urmat, au secatuit lichiditatile financiare (Romania a fost singura tara din lume, care si-a achitat integral datoria externa, inclusiv dobanzile aferente), unitatile economice si resursele solului si subsolului. (Nu voi insista pe acest subiect, deoarece este prea vast si complex pentru a fi dezbatut intr-un articol)

Perspectiva viitorului

Foarte putini romani in acei ani s-au gandit la ce este de facut si pentru tara, din perspectiva viitorului. Nu s-au gandit ce vor lasa peste ani urmasilor acestei natii. Si nici macar nu i-a interesat acest aspect.

De fapt, ce mai conteaza aceasta tara, cand granitele sunt deschise, iar libera circulatie este un drept prevazut in legislatia internationala?

Romanul e un tip descurcaret. Ubi patria, ibi bene este expresia care i se potriveste. A dat iama in intreaga lume, Romania ajungand pe un trist loc 2, dupa Siria, in ceea ce priveste numarul migrantilor. Sa nu uitam ca Siria a fost in razboi ani intregi, iar oamenii au fost nevoiti sa-si paraseasca tara. In Romania nu a fost razboi. Datele ONU indica faptul ca traiesc peste 3,4 milioane romani in afara granitelor. E o cifra mult peste estimarile oficiale facute de autoritatile de la Bucuresti…

Nu intram in detaliu cu activitatile prestate de acestia prin tarile prin care au poposit si cum se vorbeste de Romania din cauza lor. Trebuie sa remarcam faptul ca printre ei se afla si romani de buna credinta, care nu au uitat de unde au plecat. Insa ei sunt prea putini.

Ce fac in schimb cei care au ramas in tara?

Nu fac mai nimic in afara de faptul ca se gandesc in permanenta doar la propriile interese. In cele peste trei decenii scurse din decembrie ’89, relatiile sociale si interpersonale s-au degradat constant in Romania.

Romanul, acum cetatean al Europei si al lumii, a suferit o mutatie. El a devenit mai iubitor de sine, iubitor de bani, laudaros, mandru, nemultumitor, intolerant, barfitor, neinfranat, iubitor de placeri… si lista ar putea continua.

La putere s-au perindat vreme de treizeci de ani specimene hoate, mincinoase, perfide, organizate in clanuri politice de sorginte mafiota. Aceste clanuri au furat in cardasie, si-au impartit prada si au ruinat Romania, aducand-o la stadiul de colonie. Asta e realitatea.

In toti acesti ani, cand hotii astia jefuiau non-stop tara, devalizand-o, noi toti taceam, fara sa-i deranjam, vazandu-ne fiecare de „ale lui”. Acum e prea tarziu ca sa mai schimbam ceva. Alea iacta est (zarurile au fost aruncate).

Dar, poate cel mai dureros lucru care ni s-a intamplat, este pierderea identitatii de neam si de constiinta. Este cunoscut faptul ca romanii (si psihosociologii au consemnat asta) au o admiratie exacerbata fata de straini si repulsie fata de semeni.

Romanii sunt dezbinati intre ei si mari iubitori de straini (oricat de ticalosi ar fi acestia). Influenta strainilor, filosofia si comportamentul lor au fost preluate fara scrupule de majoritatea bastinasilor, care au inceput sa se manifeste in moduri aberante.

Ceva nu merge bine nici in lume

Romanism nu mai exista si in scurta vreme nu va mai exista nici Romania. Ceva nu a mers bine in Romania. Ceva nu merge bine nici in lume. Suntem intr-un moment de rascruce al istoriei. Elita care guverneaza de fapt intreaga lume are anumite planuri. Si ele trebuie transpuse in practica.

Viitorul se afla cub spectrul „Marii Resetari” care a inceput deja. Ramane de vazut insa daca viitorul pe care ni-l planuieste Elita mondiala va fi acceptat de omenire sau va fi impus prin anumite stratageme, de genul celei expuse de Aldous Huxley, autorul cartii distopice Brave New World:

„Va exista, in cursul generatiei urmatoare sau nu foarte departe de aceasta, o metoda farmacologica de a-i face pe oameni sa-si iubeasca robia, creand dictaturi fara lacrimi, ca sa spunem asa, si producand un fel de lagare de concentrare nedureroase pentru societati intregi, astfel incat oamenilor le vor fi luate libertatile, dar le va placea, fiindca vor fi distrasi de la orice dorinta de a se rascula prin propaganda sau spalarea creierelor, sau prin spalarea creierelor imbunatatita prin metode farmacologice.”

Foto: republica.ro

Afirmativ.com

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.