Read Time:4 Minute, 51 Second

Cele 10 strategii de manipulare din mass-media

Scriitorul francez Sylvain Timsit a descris în 2002 10 strategii de manipulare prin intermediul mass-media (decalog atribuit de multe ori în mod eronat lui Noam Chomsky ). Intenția lui a fost să evidențieze instrumentele psihosociale care permit oamenilor să fie distrași de la ceea ce este cu adevărat important.

În acest fel, adevăratele probleme cu care se confruntă populația, sunt estompate cu ajutorul presei, prin manipularea opiniei publice. În acest fel se creează o societate mai supusă și mai necritică.

Din punct de vedere istoric, mass-media s-a dovedit a fi o „unealtă” extraordinar de eficientă în formarea opiniei publice. Datorită ei s-au creat sau distrus mișcări sociale, au fost ascunse crizele financiare, au fost stimulate anumite curente ideologice. Se spune chiar că mass-media creează realitatea în psihicul colectiv.

Iată cele 10 strategii de manipulare ale mass-mediei:

1. Distragerea atenției

Acesta este considerat principalul element al controlului social. Constă în abaterea atenției publicului de la problemele și schimbările importante decise de elitele politice și economice, prin tehnica inundării cu distracții continue și cu informații nesemnificative.

De asemenea, strategia de diversiune este esențială pentru a împiedica interesul publicului pentru cunoștințe esențiale din alte domenii precum știință, economie, psihologie etc. Scopul este ca atenția publicului să fie distrasă de la adevăratele probleme sociale, ținută captivă de probleme care nu contează cu adevărat. Ține publicul ocupat, fără a-i da timp să se gândească…

2. Creează probleme și apoi oferă soluții.

Această metodă mai este numită „ problemă-reacție-soluție ”. Se creează o problemă sau o „situație” care urmărește să provoace o anumită reacție în public. Dar în realitate ceea ce se urmărește este ca masele să accepte măsurile care trebuie luate.

De exemplu: violența urbană este lăsată să se dezvolte, sau să se intensifice, sau sunt organizate atacuri, astfel încât publicul să fie cel care solicită legi și politici de securitate, date în detrimentul libertății.

Un alt exemplu: crearea unei crize economice pentru a-i determina pe oameni să accepte erodarea drepturilor sociale și desființarea serviciilor publice. Acestea sunt acceptate ca un rău absolut necesar.

3. Strategia graduală

Pentru ca oamenii să accepte o măsură inacceptabilă, este suficient să fie aplicată treptat, pas cu pas, pe parcursul mai multor ani.

Așa s-au impus condiții socioeconomice radical noi (neooliberalismul), în deceniile anilor 80 și 90: privatizarea, creșterea precarității, șomajul în masă, controlul salariilor (care nu garantează un venit decent), etc. Toate aceste schimbări ar fi dus la o revoluție dacă ar fi fost aplicate deodată.

4. Strategia de amânare

O altă modalitate de a accepta o decizie nepopulară este de a o prezenta ca „dureroasă, dar necesară”. Se urmărește amânarea deciziei la momentul respectiv, pentru a o aplica pe viitor. Publicul acceptă mai ușor un sacrificiu viitor decât unul imediat. În primul rând, pentru că efortul nu trebuie făcut numaidecât.

Apoi, pentru că publicul are întotdeauna tendința de a spera naiv că „mâine totul se va îmbunătăți” și că sacrificiul cerut poate fi evitat. Acest lucru oferă mulțimii mai mult timp să se obișnuiască cu ideea de schimbare și să o accepte cu resemnare atunci când va veni.

5. Adresați-vă publicului ca și cum ar fi un copil

Cea mai mare parte a reclamelor adresate publicului larg se realizează folosind cuvinte, discurs, intrigi, personaje și intonații oarecum copilărești. De parcă spectatorul ar fi un copil de vârstă mică sau cu puțin cunoștințe. Cu cât încerci mai mult să înșeli spectatorul, cu atât există tendința de a se adopta un ton cât mai infantil.

Aparent, atunci când cineva se adresează unei persoane ca și cum aceasta ar avea 12 ani sau mai puțin, este mai ușor să fie sugestionată, și tinde a aveau un răspuns sau o reacție necritică, ca cea a unui copil de 12 ani sau mai mic.

6. Folosește aspectul emoțional mult mai mult decât reflecția

Folosirea celei mai emoționale laturi a oamenilor este o tehnică clasică pentru a opri analiza rațională a unei situații și simțul critic al acesteia. Mai mult decât atât, prin folosirea registrului emoțional, poți deschide ușa de acces către inconștient pentru a implanta sau injecta idei, dorințe, frici și constrângeri. Sau poți induce anumite comportamente…

7. Ține publicul în ignoranță și mediocritate

Pentru a face publicul incapabil să înțeleagă tehnologiile și metodele folosite pentru controlul și sclavia lor.

„Calitatea educației acordate claselor inferioare trebuie să fie cât mai slabă și mediocră, astfel încât distanța ignoranței dintre clasele de jos și clasele superioare să nu poată și să nu fie depășită de clasele de jos.”

8. Încurajează publicul să se mulțumească cu mediocritatea

Publicul ar trebui să creadă că e la modă să fii prost, vulgar și ignorant…

Doar uitați-vă ce programe de televiziune devin lideri de audiență (la noi): Big Brother, Survivor, Las Fierbinți, iUmor, fotbalul, etc

9. Consolidează auto-învinovățirea

Îndeamnă individul să creadă că el singur este vinovat pentru necazurile sale, mai ales din cauza lipsei de inteligență, a lipsei de abilități, sau a lipsei de efort. Astfel, în loc să se răzvrătească împotriva sistemului economic, individul se învinovățește și se subapreciază. Asta duce la o stare depresivă și la inhibarea acțiunilor sale. Și, fără acțiune, nu există revoluție…

10. Cunoașterea indivizilor mai bine decât se cunosc ei înșiși

În ultimele decenii, progresele științei au fost atât de rapide, încât au generat un decalaj enorm între cunoștințele publicului și cele deținute și utilizate de elitele dominante. Datorită biologiei, neuroștiințelor și psihologiei aplicate, „sistemul” a beneficiat de o înțelegere avansată a ființei umane, atât fizic, cât și psihologic.

„Sistemul” a ajuns să cunoască individul comun mai bine decât acesta se cunoaște pe el însuși. Aceasta înseamnă că, în cele mai multe cazuri, „sistemul” exercită un control și o putere mai mare asupra indivizilor decât o fac indivizii asupra lor înșiși.

Sursa

Happy
Happy
0 %
Sad
Sad
0 %
Excited
Excited
0 %
Sleepy
Sleepy
0 %
Angry
Angry
0 %
Surprise
Surprise
0 %

Average Rating

5 Star
0%
4 Star
0%
3 Star
0%
2 Star
0%
1 Star
0%

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Invazia Ucrainei: evenimentele globale vor escalada rapid Previous post Invazia Ucrainei: evenimentele globale vor escalada rapid
Speranță în timpuri grele Next post Speranță în timpuri grele