Categorie: Blog

Cautarea sensului reprezinta motivatia prima a omului in viata, iar nu o„rationalizare secundara” a pornirilor sale instinctuale. Unicitatea si specificul sensului constau in faptul ca acesta trebuie si poate fi indeplinit numai de catre omul insusi.

Numai astfel conceptul capata semnificatia care ii va satisface omului vointasa de sens. Exista autori care considera ca sensurile si valorile „nu sunt altceva decat

mecanisme de aparare, forme de reactie si de sublimare”. In ceea ce ma priveste, n-as vrea sa traiesc de dragul „mecanismelor mele de aparare” si nici nu as fi gata sa mor

de dragul „formelor mele de reactie”. Totusi, omul este capabil sa traiasca si sa moara pentru idealurile si valorile sale!

Ce indica sondajele

Cu ani in urma, a fost organizat un sondaj de opinie in Franta. Rezultatele au aratat ca 98% dintre oamenii chestionati, au admis ca omul are nevoie de „ceva”

pentru care sa traiasca. Mai mult, 61 % dintre acestia au marturisit ca in viata lor exista ceva sau cineva pentru care ar fi gata chiar sa iși dea viata.

Sondajul de opinie a fost repetat in cadrul spitalului din Viena, atat printre pacienti, cat si printre membrii personalului, iar rezultatele au fost practic aceleasi ca si in cazul miilor de oameni chestionati in Franta. Diferentele au fost de numai 2%.

Un alt studiu statistic, desfasurat pe 7.948 de studenti din 48 de colegii, a fost realizat de catre sociologii de la Universitatea John Hopkins. Raportul lor preliminar face parte dintr-un studiu cu durata de doi ani sustinut financiar de National Institute of Mental Health. Chestionati cu privire la ce anume considera a fi „foarte important” pentru ei in prezent, 16% dintre studenti au bifat: „sa am cat mai multi bani”, in vreme ce 78% au spus ca scopul lor principal este: „sa caut si sa gasesc un sens in viata”.

Omul si valorile sale

Desigur, ar putea exista unele situatii in care interesul individului fata de valori reprezinta, de fapt, o camuflare a unor conflicte launtrice. Dar chiar si asa fiind, acestea reprezinta o exceptie de la regula, nu regula insasi. In astfel de cazuri avem de-a face cu pseudovalori, iar ele trebuie demascate. Acest proces de demascare trebuie sa inceteze insa de indata ce avem de-a face cu ceea ce este autentic si veritabil in om, respectiv cu dorinta acestuia de a avea o viata cat mai plina de sens. Daca nu se opreste in acest punct, unicul lucru pe care psihologul respectiv il demasca este, de fapt, propriul sau „motiv ascuns”, respectiv nevoia sa inconstienta de a desconsidera si devaloriza tocmai ceea ce este cu adevarat omenesc in om.

Vidul existential se manifesta mai ales printr-o stare de plictiseala. Azi putem sa-l intelegem pe Schopenhauer cand afirma ca omenirea este sortita sa oscileze la nesfarsit intre doua extreme, intre necazuri si plictiseala. Astazi, plictiseala le da mai mult de furca psihiatrilor decat o fac necazurile vietii. Și aceste probleme in crestere devin chiar cruciale, caci procesul de automatizare a muncii va duce probabil la o crestere semnificativa a timpului liber de care se va bucura lucratorul de rand. E pacat ca multi nu vor sti ce sa faca cu surplusul lor de timp liber.

Pregatirea pentru viitor

Omenirea se confrunta cu revolutii fara precedent, toate povestile noastre vechi se destrama, iar pana in clipa de fata nu a aparut nici o poveste noua care sa le inlocuiasca. Cum putem sa ne pregatim noi insine si pe copiii nostri pentru o lume cu asemenea transformari fara precedent si incertitudini radicale ? Un copil care se naste astazi va avea putin peste 30 de ani in 2050. Daca totul merge bine, persoana respectiva va fi inca in viata in 2100, putand chiar sa fie un cetatean activ al secolului XXII. Ce ar trebui sa-l invatam pe acel copil ca sa-l ajutam sa supravietuiasca si sa o duca bine in lumea anului 2050 sau a secolului XXII ? Ce fel de abilitati ii vor fi necesare ca sa obtina un loc de munca, sa inteleaga ce se petrece in jurul sau si sa-si gaseasca drumul in labirintul vietii?

Din pacate, cum nimeni nu stie cum va arata lumea in 2050 – si cu atat mai putin in 2100 -, nu cunoastem raspunsul la aceste intrebari. Desigur, oamenii nu au putut prezice niciodata viitorul cu acuratete. Insa astazi este mai dificil decat oricand in trecut, deoarece, odata ce tehnologia ne permite sa proiectam corpuri, creiere si minti, nu mai putem fi siguri de nimic – inclusiv de lucrurile care inainte pareau fixe si eterne.

Articolele acestui blog vin in sprijinul cititorului derutat, care are nevoie de un reper sigur si solid pentru a face fata provocarilor existentiale diverse din prezent si mai ales din viitor.