Read Time:4 Minute, 56 Second

Cantina Săracilor

Vă rog să mă credeți că de fiecare dată când îmi arunc privirea înspre politică, nu-mi pot scoate din minte imaginea unei cantine a săracilor. Gloate de sărmanii debusolați se înghesuiesc zgribuliți şi flămânzi în jurul unui cazan de lături aburinde, din spatele căruia nişte bucătari graşi şi corupți, obişnuiți să fure fără scrupule bucățile de mâncare cele mai bune, le zâmbesc slinos, promițându-le mereu un meniu mai bun dacă sunt cuminți şi ascultători.

În regimurile totalitare nimeni nu-şi face griji; bucătarii sunt şefii şi cu asta basta! Vrei să mănânci? Fă ce-ți spun ei şi taci! Ce e în meniu, aia e… Spune mulțumesc şi fă loc altora care aşteaptă în spatele tău. Dacă în mod accidental apare un bucătar ceva mai priceput, care găteşte bine şi amenajează atractiv cantina… toată lumea îi spune conducător luminat; părinte înțelept al comunității.

În regimurile aşa-zis democratice schema e ceva mai complicată; cică nevoiaşii îşi pot alege ei înşişi bucătarii. Bineînțeles că toți bucătarii se întrec în promisiuni: „vom face meniuri mai bune!”, „vom aduce veselă nouă!”, „vom schimba mobilierul!”, „vom pune perdele noi cantinei!”, etc.

Dacă în mod accidental în blid e pus un zgârci ceva mai mare, lingurile jegoase sunt înlocuite cu tacâmuri de unică folosință, ambalate în plastic, mesele şi scaunele grosolane de lemn sunt înlocuite cu mobilier stilat, sau perdelele murdare sunt înlocuite cu jaluzele verticale cu comandă de la distanță… toată lumea îi spune o „administrație” competentă.

Însă nimeni nu pare să observe câteva aspecte esențiale ale problemei. Indiferent cât de iscusit ar fi pregătit e meniul… niciodată nu va fi la fel de bogat şi hrănitor ca acela de acasă de la tine! Indiferent cât de bine arată aşezământul… tot cantină a săracilor este!

Indiferent cât de buni administratori ar fi bucătarii… ei tot graşi sunt şi tu tot slab! Nu te-ai întrebat niciodată de ce? Nu ți-ai pus niciodată problema cum naiba o duc ei aşa bine şi tu aşa rău? Nu? Atunci ai o problemă, prietene…

La modul cel mai evident cu putință, în țara noastră, cantina săracilor e în pragul falimentului. Supa e un fel de zeamă chioară, în care plutesc rătăciți câțiva tăiței anemici… mese şi scaune nu mai sunt, pentru că au fost amanetate străinilor pe prețuri de nimic… iar şandramaua se dărâmă văzând cu ochii, pentru că bucătarii sunt fie străini, fie în slujba străinilor… şi n-au niciun interes ca hardughia voastră să funcționeze.

Paradoxal, dar această stare de lucruri e o şansă pe care o oferă Dumnezeu României! În contextul în care cantina devine din ce în ce mai infectă, e şansa noastră să învățăm să ne descurcăm singuri. Nu vă trebuie bucătari care să vă dea de mâncare… vă puteți face şi singuri mâncarea acasă la voi.

E logic că nu mai putem aştepta nimic de la cantina săracilor. De câte dovezi mai aveți nevoie ca să înțelegeți lucrul ăsta? A sosit timpul să învățăm să ne organizăm singuri. Nimeni nu spune că-i uşor… dar aveți altă alternativă? Nu v-ați săturat să sperați şi să aşteptați mereu? N-ați înțeles că voi tot săraci veți rămâne?

Sistemul politic – nu are importanță de ce natură este el: conservator, liberal, republican, monarhist, socialist, comunist, sau de orice altă orientare – este în esența lui acelaşi: o autoritate care îți impune ce să faci şi ce să nu faci. Dincolo de ifosele de legitimitate, guvernanții pretind că rolul lor este să aibă grijă de noi. Păi, exact asta pretind şi bucătarii dintr-o cantină a săracilor, nu-i aşa? Principiul e identic.

Şi pentru că existența sistemului politic e condiționată de iluzia voastră că aveți nevoie de cineva care să vă poarte de grijă, preocuparea sa majoră va fi ca voi să fiți întotdeauna săraci şi dependenți de blidul cu mâncare, protecția şi comfortul pe care vi le oferă el… şi va face tot ce-i stă în putință ca voi să nu realizați că vă puteți descurca şi fără guvern sau conducători.

Spuneți mereu că nu aveți altă opțiune. Dar v-ați întrebat vreodată ce s-ar fi întâmplat dacă l-am fi ascultat pe Iisus Hristos? El n-a zis să facem guverne şi nici să ne alegem conducători, nu-i aşa? Când ucenicii Lui se certau care să fie mai mare între ei, El ce le-a spus?

Să vă reamintesc: „Şi Iisus, chemându-i la Sine, le-a zis: Ştiţi că cei ce se socotesc cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele şi cei mai mari ai lor le stăpânesc. Dar între voi nu trebuie să fie aşa, ci care va vrea să fie mare între voi, să fie slujitor al vostru.”.

Dacă l-am fi ascultat pe Iisus, astăzi n-am mai fi avut autorități care stăpânesc peste noi şi n-ar mai fi trebuit să mergem la urne pentru ca – culmea prostiei! – tot noi să le votăm… Ar fi fost suficient doar să ne comportăm decent între noi şi să ne ajutăm unul pe celălalt. Politicul a apărut ca o consecință firească a faptului că nu am fost în stare să-L înțelegem pe Iisus şi nici să ne purtăm de grijă singuri.

Dar nu-i timpul pierdut… Încă mai putem învăța să stăm pe propriile noastre picioare. Dar mai întâi trebuie să înțelegem odată pentru totdeauna că, mai devreme sau mai târziu, tot va trebui s-o facem. Cu cât întârziem mai mult, cu atât mai rău!

Pentru că ne învățăm proşti, slabi şi iresponsabili… exact aşa cum vrea sistemul politic să fim, pentru ca el să ne poată domina. Trebuie să ne scoatem din cap mentalitatea de sclav; cum că un stăpân trebuie să aibă grijă de noi. Singurul de care avem într-adevăr nevoie să ne poarte de grijă e Dumnezeu… nimeni altcineva! Dacă nu vom face asta, vom fi condamnați să mâncăm pentru eternitate… la cantina săracilor.

Sursa

Happy
Happy
0 %
Sad
Sad
0 %
Excited
Excited
0 %
Sleepy
Sleepy
0 %
Angry
Angry
0 %
Surprise
Surprise
0 %

Average Rating

5 Star
0%
4 Star
0%
3 Star
0%
2 Star
0%
1 Star
0%

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Natura umană Previous post Natura umană
Dostoievski - Epilogul din „Crimă și pedeapsă” Next post Dostoievski – Epilogul din „Crimă și pedeapsă”