Ambalaje flexibile

Ambalajul este un material (hârtie, carton, masă plastică etc.) în care se împachetează ceva pentru a fi păstrat sau transportat. Ambalajul conține, protejează, conservă, transportă, informează și vinde.

Primele ambalaje au folosit materiale naturale disponibile la vremea respectivă: coșuri de trestie, sticle de vin, cutii din lemn, vase de ceramică, amfore de ceramică, butoaie din lemn, saci țesuți etc. Materialele prelucrate au fost utilizate pentru a forma pachete așa cum au fost dezvoltate: de exemplu, vase de sticlă timpurie și bronz. Studiul pachetelor vechi este un aspect important al arheologiei.

Folosirea plăcii de tablă pentru ambalare datează din secolul al XVIII-lea. Fabricarea de tablă a fost mult timp un monopol al Boemiei; în 1667 Andrew Yarranton, un inginer englez, și Ambrose Crowley a adus metoda în Anglia, unde a fost îmbunătățită de fabricanții de fierărie, inclusiv Philip Foley. Până în 1697, John Hanbury a avut o fabrică de laminare la Pontypool pentru a face „Plăci Pontypoole”.

Metoda pionieră acolo a laminării plăcilor de fier prin intermediul cilindrilor a permis producerea unor plăci negre mai uniforme decât a fost posibil cu practica anterioară de ciocănire.

Cutiile asamblate au fost folosite pentru prima dată în secolul al XVI-lea, iar cutiile moderne de pliere datează din 1839. Prima cutie ondulată a fost produsă comercial în 1817 în Anglia. Hârtie gofrată (numită și pliată) a primit un brevet britanic în 1856 și a fost utilizată ca o căptușeală pentru pălării înalte.

Avansurile de ambalare la începutul secolului al XX-lea au inclus închiderile de bachelită pe sticle, suprapunerile de celofan transparente și panourile pe cutii de carton. Aceste inovații au sporit eficiența procesării și îmbunătățirea siguranței alimentare. Deoarece au fost dezvoltate materiale suplimentare precum aluminiu și mai multe tipuri de plastic, acestea au fost încorporate în pachete pentru a îmbunătăți performanța și funcționalitatea

Ambalaje flexibile

Ambalajul flexibil este acel tip de material care se poate deforma la 180 grade și apoi revine la forma inițială, fără a se deteriora sau rupe. O altă caracteristică este aceea că se poate mula pe produs, luând forma acestuia, combinând astfel rolul funcțional cu cel estetic. În plus, ambalajele flexibile reduc în mod semnificativ costurile de transport și măresc spațiul de vânzare la raft.

Ambalaje flexibile

Iată câteva dintre condițiile pe care trebuie să le ideplineasca un ambalaj flexibil:

Rezistență mecanică – este absolut necesar ca ambalajul să păstreze produsul nedeformat pe timpul transportului, precum și să nu se deschidă cu ușurință în timpul manipulării din magazine.

Barieră la apă (umiditate) – este știut faptul că anumite produse, pentru a ajunge crocante în față consumatorului, sunt ambalate imediat după răcire, iar ambalajul nu trebuie să permită trecerea vaporilor de apă către produs, pe toată durata de valabilitate a acestuia. Cel mai bun material în acest sens este Aluminiul, însă acolo unde costul nu permite sau ambalajul este prevăzut cu fereastră, se pot utiliza cu succes: PP (polypropylene), PE (Polyethylene) sau PET (Polyester).

Alte condiți

Barieră la oxigen, atmosfera controlată– pentru a menține prospețimea produselor un timp mai indelugat este important ca ambalajul să nu permită schimbul de oxigen cu exteriorul. În unele situații este scos și oxigenul din pachet, prin introducerea unui amestec de gaze, CO2+N, care ajută la extinderea la maxim a termenului de valabilitate.

Materialul care asigura o barieră totală la gaz este Al ( aluminiul), iar acolo unde nu se poate utiliza poate fi înlocuit de: PP metalizată, PET metalizat, PP lăcuit cu PVDC, PET cu PVDC și, poate cea mai utilizată și accesibilă la preț, PE EVOH. O atenție sporită trebuie acordată și modului de închidere a ambalajului, incluzând aici și performanțele tehnice ale mașinii de ambalat, pentru că ceea ce nu se pierde prin pereții ambalajului se poate pierde printr-o sudură neetanșă.

Barieră la lumina – este știut faptul că grăsimile râncezesc în prezența razelor UV. Pentru a contracara acest fenomen, în structura ambalajului este introdusă una din următoarele folii: PP metalizată, PP albă sau aluminiu.

De asemenea, este absolut necesar ca ambalajele folosite în industria alimentară să fie însoțite de declarații de conformitate care să ateste respectarea standardelor europene privind materialele și obiectele care vin în contact cu alimente.

Contact:

Facebook

Youtube