Nu folosi cuvantul ca o arma, pentru ca doare!

Nu folosi cuvantul ca o arma, pentru ca doare!

Nu folosi cuvantul ca o arma, pentru ca doare!

O batrana sta la o masa intr-o cofetarie. Chelnerita aduce meniul si-i cere comanda. Batrana intreaba:

– Cat costa o felie de tort?

Chelnerita raspunde:

– 3 lei.

Batrana scoate niste monede din buzunar, incepe sa numere incet si apoi intreaba din nou:

– … si cat costa cea mai mica?

Chelnerita devine putin nervoasa pentru ca avea multe mese de servit. I-a raspuns:

– 2 lei.

– Multumescc, atunci o iau cu placere pe cea mai mica, a raspuns batrana.

Chelnerita enervata, a adus felia de tort si imediat a pus nota de plata pe masa, gandindu-se ca nu cumva batrana sa plece imediat si sa nu achite.

Aceasta, mancand foarte incet si cu placere tortul, s-a ridicat fara graba, a pus banii pe masa, a scris ceva pe o foaie de hartie si a plecat. Pe marginea farfurioarei mai lasase un plic.

Cand chelnerita s-a dus sa curete masa, a observat ca batrana ii lasase bacsis un leu. Emotia si surpriza i-au adus o suferinta nespusa in suflet.

S-a intors repede sa caute batrana pentru a-i returna banutul si a-i multumi. Era prea tarziu insa, plecase. I-a parut rau ca a judecat-o ieftin pe batrana.

Batrana avea doar 3 lei si luase o felie de tort de 2 lei pentru a-i da 1 leu ca dar. Tanara, apropiindu-se din nou de masa, observa plicul. Il deschise imediat si descoperi o poza: Era o fotografie cu chipul mai tanar al batranei tinand in brate un copil.

Apoi citi biletul:

Maria, nu ma cunosti…
Parintii tai acum 20 de ani au avut un accident si au murit.
Te-am crescut pana la 3 ani, apoi si eu am suferit un accident vascular, iar tu ai fost infiata.
Te-am gasit greu, iar astazi am vazut-o in tine pe fiica mea. Mare bucurie!
Esti la fel de frumoasa!
Te iubesc nespus!
Acum am plecat la azilul de unde sunt…
Nu ma cauta…nu vreau sa deranjez..
Ai aici adresa si o cheie unde vei gasi o locuinta cu tot ce iti trebuie. Este a ta si a viitorilor tai copii…
Nu plange…
Te imbratisez cu mult dor si drag,
Bunica Ana.
Tanara izbucni in lacrimi si saruta atat poza cat si scrisoarea.
Cu 1 leu in mana statea si privea pierduta.

Dupa 2 saptamani de cautari gasise azilul unde statea bunica.

Cand a ajuns acolo cineva o astepta pe Maria si ii spuse:

– Va rog sa ne iertati.

Bunica Ana a plecat la Ceruri acum 4 zile.
Stia ca veti veni si v-a lasat cateva cadouri.
Vedeti casa noua de alaturi?
Este construita de ea pentru batranii singuri. Ati avut o bunica minunata.

Tanara se aseza pe un scaun si isi cuprinsese fata cu palmele sale, iar printre ele curgeau picuri de lacrimi…
Era durerea adanca pentru bunica ei.
Aceasta poveste reala arata clar ca se pot trage concluzii pripite.
Pentru ca inainte de a judeca pe cineva ar trebui sa privesti intre peretii sai, sa ii cunosti temerile si grijile lui.
Nu lovi !
Nu folosi cuvantul ca o arma pentru ca doare!
Vei fi urmarit toata viata de rautatea lor…
Atunci vei vedea cat de fragil este omul din spatele aparentei.
Vei observa ca sunt oameni minunati pe care nu ii cunosti dar ii judeci dupa aparente.

Unii copii au fost leganati pe bratele mamelor lor, altii pe bratele bunicilor, sau nu au mai apucat nici o sarutare.
Unii copii dorm nemancati sau loviti, iar altii mor de foame.
Mergi si saruta mainile care te-au crescut si educat.
Daca nu mai sunt roaga-te pentru ei!

Sursa: internet

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.