Acasă » Mai demult – Valentin Popovici

Mai demult – Valentin Popovici

Mai demult

Mai demult – Valentin Popovici

Mai demult crestini-n lume erau calatori spre-o Tara
Cum de azi isi fac palate intr-o lume asa murdara ?
Mai de mult veneau crestinii la inchinare bucurosi.
Cum de azi cu sapte care stau acasa tacticosi?

Mai demult era credinta aur din Sfanta Scriptura
Cum de azi credinta-i rara, toti alearga dupa zgura?
Nicovala nu se teme niciodata de ciocan
Biblia nu se indoaie sub barosul lui satan.

Mai de mult le era groaza credinciosilor sa spuna
Vre-un cuvant sucit de barfa, vreo sudalma sau minciuna
Cum de azi nu-i nici o teama de vorbirile de rau
De galcevi si anonime adunate la hardau.

Mai demult era o ravna intre sfinti sa fie pace.
Cum de azi s-au lipit paduchii de-ale sfintilor cojoace?
Mai demult era dorinta, toti sa ajungem misionari,
Cine ne-a schimbat consoana sa ne vrem milionari?

Mai demult

Mai demult traiau crestinii dupa Biblie, in pace.
Cum de azi ia momit lumea sa se poarte cum le place
Mai demult era o grija cei alesi sa fie sfinti
Unde s-a pierdut podoaba pretioasei umilinti?

Mai demult era respectul pentru ziua de inchinare
Si stateau inaintasi ore intregi sir la Adunare
Azi degraba predicuta si-apoi fuga drept la meci
Pentru Domnul doar o ora, pentru idoli doua zeci.

Unde-i Cornea cu desaga si cu Biblia in mana
Undei Berbecar sa stoarca lacrima-n limba romana
Unde-i Dasca, Unde-i Marza, Viga, Strebea sau Brumar
Unde ne sunt azi eroii pentru brazda si altar?

Mai demult la rugaciune se simtea o adiere
Duhul Sfant sufla in inimi flacara Lui de putere.
Unde-i acel:  „Vai de mine ca sunt mare pacatos!”
Unde-i mirul pocaintei in urmasii lui Hristos?

Mai demult chema profetul oamenii la pocainta
Se ingramadea norodul la Iordan cu umilinta
Dar Ioan Botezatorul nu cruta nici un pacat
Si era Ioan, el insusi, omul vrednic de urmat.

Mai demult cantarea sfanta se canta in straie sfinte,
Ca o jertfa pentru Domnul, dintru-a dragostei fierbinte.
Cum de azi jazzul din lume, muzica de rock N roll
A ajuns bisericeasca, sac dulceag de vitriol.

Mai demult

Mai demult era dorinta sa fim marturie vie,
Cum de azi crestinul tace, ca o cioara-n colivie
Mii de mii inaintea noastra pentru Domnul au trait
Oare noi nu vrem cununa celor care-au biruit?

Unde-i glasul de arama ca un clopot din vecernii,
Sa ne cheme la sfintire astazi si pe noi modernii?
Unde-i macar ecoul furisat printre copaci.
Cand spunea Invatatorul Ferice de cei saraci!

Mai demult erau crestinii contopiti intr-o iubire,
Si traiau prin Duhul Slavei intr-o buna infratire.
Se slujeau unii pe alti proslavind pe Dumnezeu.
N-auzeai atata vorba eu si eu si eu si eu.

O Isuse, Preaslavite adu vremi de cercetare!
Ca Biserica Ta Sfanta sa traiasca-n ascultare.
Ca atunci cand era una, sfanta, toata la un loc
Snopi de dragoste si pace, iar Tu insuti la mijloc.

Doamne sterge vorba trista, mai demult, era odata
Vrem sa asteptam din Tine lucruri noi ca niciodata
Sa fim iarasi o simtire, sfintii, toti un singur gand
Glorioasa Imparatie ridicata pe pamant.

Oare cand va fi strigarea „Iata Mirele, fiti gata!”
Sa ne ridicam la slava cu urale Maranata
Imbracati in haine albe, in subtire si curat
O Biserica slavita, sfanta si fara pacat.

Se aude-n toiul noptii freamat ca si de trezire
Avem candele-aprinse, Te-asteptam, slavite Mire
Lasa Duhul Sfant sa creasca dragostea aprinsa-n noi.
Astfel sa ne pregateasca pentru ziua de apoi.

Valentin Popovici

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.