Parintele care si-a pierdut casa intr-un incendiu mistuitor are nevoie de ajutor

Vineri, 26 iunie 2020, a fost ziua in care obiceiul parintelui Emanuel Ganciu de a-si petrece noptile in studiu si rugaciune a fost salvator. De mult timp sotia sa, Doinita, il ruga sa se odihneasca suficient, dar fostul medic veterinar, hirotonit la 39 de ani si ajuns iconom stavrofor pentru meritele sale duhovnicesti, a avut mereu mai multa treaba decat cea incredintata.

Mare pasionat de lingvistica, etnologie si antropologie, Emanuel Ganciu isi impartea putinul timp intre oficiul de paroh al Bisericii „Sfintii Imparati Constantin si Elena” din Jilava, munca de ajutorare a nevoiasilor si studiile sale umaniste.

In acea noapte, ca de obicei, parintele s-a retras in camera lui de studiu a casei parohiale si s-a adancit in rugaciune si in lunga si placuta munca de carturar cand, la miezul noptii, s-a stins becul la care citea.

Lumina de afara i-a sugerat o clipa ca doar la el se arsese becul, insa palpairile rosiatice si un miros bizar de ars l-au indemnat sa iasa afara. O anexa a casei – atelierul – luase foc si flacarile se inaltau deja peste acoperis.

Un minut i-a luat parintelui sa-si alerteze sotia si sa o scoata afara in brate pe mama in varsta a acesteia, si deja putea fi prea tarziu. Palalaile de foc deja ii ardeau obrajii la iesire si in alte cateva minute intreaga casa era un rug imens.

Munca de o viata a parintelui Emanuel Ganciu se irosea in fata celor trei, mai ales cartile dragi, cateva mii de volume, care se mistuiau alaturi de insemnari nenumarate si manuscrise la care lucra de peste 20 de ani.

45 de minute. Atat a durat pana au venit pompierii si ceea ce focul nu a reusit sa distruga a fost compromis de apa. Nu pierderea lucrurilor casnice sau a putinilor bani lasati in urma il durea pe venerabilul preot, ci irosirea tezaurului de munca pe care il lasase in urma. Decenii de efort si pasiune dispareau sub ochii lui.

In locul fostei casei parohiale, dimineata era un morman imens de cenusa imbibat cu apa, dar familia Ganciu era in picioare, gata sa ia totul de la capat.

Duminica, duhovnicul Ganciu a mers la slujba si spovedanii de parca nimic nu s-ar fi intamplat. ”Ce vina aveau bietii enoriasi ca mi-a luat mie foc casa? Slujba trebuia tinuta si pacatele spalate” spune el, adaugand ca bunurile materiale sunt doar anexe trecatoare ale unui suflet pe pamant.

Acum, parintele Emanuel Ganciu locuieste temporar la fiul sau – tot Emanuel, si tot preot – alaturi de o familie numeroasa, mai ales copii. In total, peste 20 de suflete.

In modesta casa in care ne-a intampinat, se afla acum insirate la uscat putinele carti si manuscrise ramase ca prin miracol dupa incendiu. Intr-adevar, spre uimirea si bucuria tuturor, sub mormanul de taciune si funingine se pastrasera aproape neatinse cele mai importante documente: Biblii – printre care primul document al limbii romane moderne, celebra ”Biblie de la Bucuresti” din 1688 re-editata dupa 300 de ani in 1988 – si manuscrisele lui.

Lucrarea de masterat, studii, notite migalite peste dictionare si carti de lingvistica si istorie acum sunt inca lizibile si recuperabile. Un trecut care s-a incapatanat sa reziste.

Probabil la fel cum destinul neamului romanesc, pe care parintele il studiaza cu fascinatie, s-a incapatanat sa treaca de multele focuri, mult mai mistuitoare, ale istoriei.

Acum planul este sa construiasca o alta casa: mai mica, mai modesta, dupa posibilitati. Parintele Ganciu nu avea bani, nu ceruse niciodata nimanui nimic – nici el si nici fiul sau preot si sculptor (autorul troitei de la Piata Romana). Dar acest parjol a fost bun.

„Abia acum, la nevoie, mi-am dat seama cata bunatate este in oameni. Am primit telefoane si mesaje de incurajare de peste tot, pana si de departe, din Maramures. O solidaritate pe care n-as fi cunoscut-o daca nu pierdeam tot. Poate ca asa e scris: la necaz iese ce e mai bun din noi. Nenorocirile sunt doar incercari, teste de omenie menite sa ne arate sufletul adevarat” (Parintele Ganciu)

Chiar daca parintele Ganciu este de o discretie si o modestie exceptionale, comunitatea a auzit, a inteles si acum se aduna de peste tot banut cu banut pentru ridicarea unei casute.

Daca vreti sa ajutati la recladirea acestei casute, o puteti face donand in contul RO05 RZBR 0000 0600 1759 9692 – Ganciu Doinita – Raiffeisen Bank.

Sursa & Foto: spotmedia.ro

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.