În fața cui (nu) mă extaziez?

În fața cui (nu) mă extaziez?

Sărac și bogat. Fraier și șmecher. Muncitor și leneș. Cinstit și țepar. Ne naştem, trăim şi murim într-o lume a contrastelor…

O lume care reflectă pe deplin alegerea greșită a primilor oameni creaţi de Dumnezeu. Și totuși, în această lume căzută şi depravată, mai există stele strălucitoare.

Am auzit povestea tristă a unei tinere. O fată extrem de modestă şi cuminte. Nu știam pană acum nimic de ea şi de familia ei, deşi, oamenii mai „vorbeau” despre ea in „culise”.

Dar azi am aflat că a strălucit în fața tuturor și a făcut cinste Celui ce a stat în permanenţă alături de ea. A fost o elevă și o studentă exemplară. A luat examenele de absolvire cu 10, stârnind uimirea şi admiraţia colegilor şi profesorilor…

Am tot respectul pentru copii și tinerii care învaţă şi muncesc pe brânci în condiții dificile, mânaţi de dorinţa de a ajunge într-o zi pe aceeași treaptă cu cei care au o viaţă lejeră şi îndestulată.

Dați-mi voie, vă rog, să nu mă extaziez în fața celor care reușesc având totul la îndemană, bizuindu-se pe părinţi (bunici, unchi, mătuşi şi alte rubedenii), nu le-a lipsit nimic, nu au știut ce-i umilința și frustrarea și au fost susținuți pas cu pas.

Bravo lor că s-au descurcat pana la urmă (că sunt unii care și susținuți clachează!), dar nu mă impresionează cu nimic deosebit! Cu atâtea resurse financiare și susţinere logistică, e mai mult decat normal să acceadă acolo unde şi-au propus. Ar fi ruşinos să nu o facă…

Mă plec însă cu admiraţie în fața celor care au tras din răsputeri, în condiții grele, iar la final s-a văzut prin ei mila Celui Preaînalt.

Unora le lipseşte un părinte, sau chiar ambii, iar dacă au ambii părinţi, atunci aceştia se confruntă cu pierderea locului de muncă, datorii mari acumulate în timp, din cauza lipsurilor, sau probleme grave de sănătate…

Aceşti copii/tineri stau cu familia în chirie, de multe ori le lipseşte hrana și multe alte lucruri elementare.

Ei poate merg cu o singură pereche de pantofi (și aceia căpătați) ani de zile…

Ei stau acasă în vacanțe atunci când ceilalți colegi pleacă în diverse locuri de relaxare şi distracţie…

Ei nu ies în oraș cu grupul de colegi/prieteni, pentru că nu au un ban în buzunar…

Ei stau cu ochii-n patru atunci când merg cu autobuzul, ca să nu-i prindă controlul…

Ei stau în condiții de stres și nesiguranță, când alţi prieteni de-ai lor au o viaţă facilă, lipsită de griji… și lista poate continua…

În fața lor mă plec, a celor care reușesc în condiții vitrege.

Articol de Dana Dobre

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.