Studiu: Rădăcinile religioase sprijină autoritarismul și aversiunea față de risc

Studiu: Rădăcinile religioase sprijină autoritarismul și aversiunea față de risc

Rădăcinile religioase, nu experiența comunistă, sprijină autoritarismul și aversiunea față de risc, scrie Leonid Berșidski într-un comentariu în care este analizată legătura dintre creștinismul răsăritean, comunism și capitalism.

Citând concluzii ale unor autori bulgari, articolul din Bloomberg trage drept concluzie ideea că Ortodoxia a făcut ca anumite țări să devină un teren fertil pentru comunism și, în general, le-a modelat calea, în altă direcție decât în cea luată de țările cu tradiții creștine occidentale.

Creștinismul Ortodox Răsăritean a făcut mai mult pentru a modela anumite țări ex-comuniste decât comunismul însuși. De asemenea, unii spun că i-au făcut pe locuitorii acestor țări relativ nefericiți și anti-capitaliști. Această teorie a fost intens vehiculată în Rusia, în anii 1990, iar acum a reapărut acum într-un document de lucru al Băncii Mondiale.

Autorii acesteia, fostul ministru bulgar de Finanțe, Simeon Djankov, și Elena Nikolova, de la University College London, au analizat datele din Studiul Mondial privind Valorile și studiul „Viața în tranziție” al Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare pentru a vedea legătura dintre background-ul religios și atitudini. Cei doi au ajuns la concluzia că Ortodoxia a făcut anumite ca anumite țări să fie un teren fertil pentru comunism și, în general, le-a modelat calea, în altă direcție decât în cea luată de țările cu tradiții creștine occidentale.

Iată ce au scris cei doi:

„Creștinismul occidental (care a dat naștere catolicismului și protestantismului) a pus accentul pe raționalism, pe explorarea logică, individualism și pe chestionarea autorităților. Creștinismul Răsăritean (din care se trage Ortodoxia Răsăriteană) a fost asociat cu fenomene mistice, a fost mai afectuos și mai comunitar și a pus mai puțin accentul pe lege, rațiune și pe chestionarea autorităților. Remarcabil însă este că aceste diferențe de atitudine pe termen lung au supraviețuit și după aproape 50 de ani de comunism”.

Liderii comunitari nu au fost prea prietenoși în ceea ce privește relația cu Biserica, ci, după cum susțin Djankov și Nikolova, au exploatat trăsăturile lumii ortodoxe, pe care le-au considerat utile, cum ar fi: accentul pus pe tradiție, comunitarismul, „mai puțină încredere în schimburile juridice” și un respect mai mare pentru autoritate. Așadar, mentalitatea modelată de religia suprimată a persistat, reprimând respectul pentru statul de drept, iconoclasmul, creativitatea și inovația.

Dacă sunteți ca mine, puteți vedea ce li se spunea rușilor, bulgarilor, ucrainenilor și oamenilor din fosta Iugoslavie (dar nu și grecilor, care erau bogați la acea vreme și știau despre capitalism) de către elitele emergente, în anii 1990: că, în deplină concordanță cu opera lui Max Weber, filosoful și politologul german, capitalismul a fost strâns legat de tradiția religioasă occidentală, în special de etica protestantă, și că acest lucru a explicat succesul relativ al unor țări ca Polonia și Republica Cehă în epoca post-comunistă.

Se poate citi despre acest lucru și în publicațiile academice de la acea dată – activitatea sociologului Andreas Buss din 1989 a devenit deja una clasică. Dar tradiția, cel puțin pentru ruși, este mult mai veche: ea are rădăcini în opera și activitatea filosofului occidental din secolul XIX-, Pyotr Chaadaev, care credea că, spre deosebire de națiunile europene, Rusia a adoptat un tip greșit de creștinism. „Chiar dacă suntem creștini, rodul creștinismului nu s-a copt pentru noi”, scria el. „ Este ceva în sângele nostru care respinge adevăratul progres”. În anii 1990, când Rusia a încercat să se alăture „lumii civilizate”, Chaadaev a devenit din nou popular.

Apoi, Rusia și vecinii săi ortodocși s-au ridicat pentru a-și găsi locul în lume și s-au fizat, în mare măsură, într-un model de creștere și convergență. Acum, refuzul Rusiei de a se alătura lumii occidentale și disconfortul economic din Grecia, Ucraina și alte națiuni ortodoxe par să fi reaprins această veche linie de gândire.

Djankov și Nikolova se bazează pe dovezi din datele sociologice. Ei spun că creștinii ortodocși sunt mai puțin mulțumiți de viața lor și au mai puțini bani decât catolicii sau decât protestanții – și poate la fel de mult ca persoanele nereligioase. De asemenea, este mai puțin probabil ca ei să sprijine idei noi, să-și asume riscuri sau să dorească să lucreze în marile companii private. De asemenea, susțin mai mult responsabilitatea guvernului și proprietatea statului. Pe scurt, creștinii ortodocși sunt mai puțin potriviți capitalismului.

„Diferențele teologice dintre diferite denominațiuni creștine ar fi putut aduce țările pe căi de dezvoltare diferite, cu mult înainte de venirea comunismului”, scriu Djankov și Nikolova.

În urmă cu douăzeci de ani, aș fi fost înclinat să renunț la această idee pur și simplu pentru că nu consideram că sună intuitiv adevărat. Ba chiar suna destul de umilitor, în condițiile în care majoritatea oamenilor s-a grăbit să se adapteze la o nouă realitate economică, de multe ori în moduri antreprenoriale extrem de nelegitime și în care respectul pentru autoritate a dispărut. Era destul de greu ca acest capitalism sălbatic să se potrivească cu tradiția ortodoxă.

Cu toate acestea, mi se pare greu să nu fiu de acord cu analiza lui Djankov și Nikolova, cel puțin atunci când vine vorba despre Rusia. Abordând problema dintr-un unghi total diferit, Ivan Zabaev, un sociolog rus care lucrează la una dintre cele mai mari universități ortodoxe din Rusia, și care a primit un grant guvernamental pentru cercetările sale recente, a ajuns la o concluzie similară:

„Caracterul specific al ortodoxiei este că activitățile non-vocaționale sau profesionale nu le privește ca pe un mijloc de mântuire, ci ascultarea și umilința față de o persoană mai experimentată din punct de vedere spiritual sau față de o persoană superioară ierarhic”.

Rădăcinile și fundamentele religioase ale unei culturi pot avea într-adevăr un impact mai mare asupra modului în care o țară are nevoie, decât orice considerente raționale, geopolitice sau economice. Dacă este așa, națiunile cu tradiție ortodoxă nu se simt într-adevăr confortabil într-o lume dominată de Occident – o sursă de tensiune care poate fi doar atenuată, nu și îndepărtată.

Sursa: Bloomberg via ActiveNews

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*