La orizontul clipei

La orizontul clipei

La orizontul clipei ma sfarseam agale,
Un cumul ma clasa, de Cer, departe,
Carmazul ma infasura-n petale,
Isi alungira umbrele, pacate.

Se scufunda luminatoru-n ape
Si ma pastea o noapte fara stele
Cand dintr-un Munte rasari, aproape,
Un Soare bland, minunea vietii mele.

Ma-nfasurat cu Raze cristaline,
Sa ma lipesc de pieptul Lui fierbinte,
Iar cand L-am intrebat de unde vine,
Mi-a spus ca din Iubirea de Parinte.

El m-a spalat cu lacrima-I de Sange,
M-a sters cu pletele-I de Aur pur
Si am stiut ca numai El invinge,
Prin El putea-voi tot greul sa indur.

Isus, Cristosul, Fiul Lui Dumnezeu,
El este Calea spre desavarsire,
Este speranta cand drumul e prea greu,
El este Usa, vesnica Iubire.

Azi, pentru Harul Lui atat de mare,
Laud Imparatul, cu foc, necurmat,
Mi-e inima deschisa ca o floare,
Sa-I fiu mireasma, pentru ca m-a salvat.

La orizontul clipei, pe-o colina,
Acolo unde mi-a platit pacate,
Ma va sorbi in Raza Lui divina,
In desfatarea Vietii fara moarte.

Ana Haz

One Comment

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.