La orizontul clipei ma sfarseam agale,
Un cumul ma clasa, de Cer, departe,
Carmazul ma infasura-n petale,
Isi alungira umbrele, pacate.
Se scufunda luminatoru-n ape
Si ma pastea o noapte fara stele
Cand dintr-un Munte rasari, aproape,
Un Soare bland, minunea vietii mele.
Ma-nfasurat cu Raze cristaline,
Sa ma lipesc de pieptul Lui fierbinte,
Iar cand L-am intrebat de unde vine,
Mi-a spus ca din Iubirea de Parinte.
El m-a spalat cu lacrima-I de Sange,
M-a sters cu pletele-I de Aur pur
Si am stiut ca numai El invinge,
Prin El putea-voi tot greul sa indur.
Isus, Cristosul, Fiul Lui Dumnezeu,
El este Calea spre desavarsire,
Este speranta cand drumul e prea greu,
El este Usa, vesnica Iubire.
Azi, pentru Harul Lui atat de mare,
Laud Imparatul, cu foc, necurmat,
Mi-e inima deschisa ca o floare,
Sa-I fiu mireasma, pentru ca m-a salvat.
La orizontul clipei, pe-o colina,
Acolo unde mi-a platit pacate,
Ma va sorbi in Raza Lui divina,
In desfatarea Vietii fara moarte.
Ana are haz
și încă mai încape
petala de topaz
de peste ape
la orizontul clipei
nu claca
mai ai de tors
ne-ntors
fuior de alpaca