Lectii de toamna

Lectii de toamna

toamna

Se rastoarna peste lume norii incarcati de ploaie
Fulgere brazdeaza cerul si seninul se indoaie
Ca o panza fara rama aruncata la-ntamplare
Peste vara, peste inimi, peste flori si peste soare…

Tunetele furioase sperie frunze usoare
Care zac pe crengi firave, bolnave de galbinare
Si varaticele pere cad plangand de nostalgie
C-au avut in pensiune, un viermisor cu chirie…

Castane lovesc asfaltul si pocnesc sub presiune
In timp ce castanii, jalnici, stau tacuti la rugaciune.
Codrul frate cu izvorul canta trist o simfonie
Despre-o floare dezbracata, undeva, in deal la vie.

Randunelele fac zilnic repetitii generale
Ca si-au luat deja bilete pro-ecuatoriale…
Iar pe margini de genune stau insiruiti macesii
Care vor sa se imbrace, cum erau in Mai ciresii…

Musuroiul se framanta… agitatie de strada!…
Cine-si face timp s-asculte, cine-si face timp sa vada,
Poate observa, desigur, ca-i adevarat si drept
Ce nota printre Proverbe, Solomon cel intelept.

Doamne, ce minunatie sa lasi o carte nescrisa
Care stie sa vorbeasca despre patria promisa,
Care ne indeamna ochiul sa priveasca spre lumina,
Sa citim in anotimpuri despre dragostea divina!

Danut Alexandru Jercan

 

 

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*