Povestea unui taximetrist (Video)

taxi.lady_

Am ajuns la adresa si am claxonat o data ca sa-mi anunt sosirea in fata casei. Dupa o asteptare de cateva minute am claxonat din nou.

Fiind ultima mea comanda din tura, voiam sa ajung acasa. M-am gandit sa plec de la comanda din moment ce nimeni nu ma ocupa. Dar, fara un motiv anume, am parcat masina si am sunat la usa casei. Dinauntru s-a auzit o voce firava: “Numai un minut.”

Era o persoana in varsta ce tragea ceva dupa ea. Dupa o asteptare destul de lunga, usa s-a deschis. Era o femeie mica de inaltime, probabil de vreo 90 de ani. Era imbracata precum o doamna din anii 1940.
Dupa sine tragea o valiza mica, invelita intr-un nailon. Apartamentul ei arata ca si cum nimeni nu mai locuia acolo de ceva ani! Mobilierul din casa era si el acoperit cu nailon.

“Esti dragut sa-mi duci valiza la masina?” Am luat valiza in urma mea iar ea m-a luat de brat. Am ajutat-o sa mearga pana la masina.

Mi-a multumit pentru ajutorul pe care i l-am oferit si i-am raspuns ca “Incerc sa-mi tratez clientii asa cum as vrea sa fie tratata mama mea cand o sa fie in varsta.”

“Esti un baiat bun.”, mi-a raspuns ea.

Si a continuat cu : “Ai putea sa conduci prin centrul orasului?”

“Dar stiti ca nu este cea mai rapida cale de a ajunge la adresa…”, i-am raspuns repede.

“Nu ma deranjeaza, nu ma grabesc. Sunt in drum spre azilul de batrani. Nu mai am familie… iar doctorul spune ca nu mai am foarte mult de trait.”

Atunci m-am intins pana la aparatul de taxat si l-am oprit fara ca ea sa ma vada. “Pe ce ruta doriti sa mergem?”, am intrebat.

Si pentru urmatoarele doua ore am condus prin oras. Mi-a aratat cladirea unde lucrase ca operator de lift, apoi casa unde a locuit cu sotul ei, un magazin de mobila care pe vremuri fusese o sala de bal…Uneori ma ruga sa opresc in fata unei anumite cladiri si stateam acolo pentru o vreme, in liniste.

Cand pe cer s-a vazut prima raza de soare ea a spus: “Eu am obosit, hai sa mergem.” Am condus in tacere spre adresa pe care mi-a dat-o. Era un camin mic. Doi oameni o asteptau la intrare. Am deschis portbagajul si i-am dus valiza pana la usa caminului. Ea a fost asezata intr-un scaun cu rotile.

“Cat iti datorez?”, m-a intrebat.

“Nimic.”, i-am raspuns.

“Trebuie sa mananci si tu o paine!”, mi-a raspuns.

“Vor fi alti clienti…”

Fara sa ma gandesc prea mult m-am aplecat si am luat-o in brate. Ea m-a strans tare.

“Ai oferit unei femei in varsta o bucurie. Multumesc.”

I-am strans mana o ultima data si am intrat in masina. In spate s-a auzit usa caminului inchizandu-se. Era sunetul unui final de viata.

In acea dimineata n-am mai luat niciun client. Am condus fara tinta, pierdut in ganduri. In restul zilei nici n-am putut vorbi. Cum ar fi fost sa plec atunci cand nu a coborat din casa dupa primul claxon? Cum ar fi fost sa fi dat de un taximetrist nervos sau nesimtit?

La o analiza rapida mi-am dat seama ca n-am facut ceva mai important in viata mea pana acum. Suntem invatati sa credem ca vietile noastre se invart in jurul unor momente marete…Cand de fapt cele mai importante momente din vietile noastre sunt cele ce ne iau prin surprindere si care poate nu inseamna mai nimic pentru cei din jurul nostru.

Film bazat pe o intamplare reala

Sursa: Zen Moments

23 thoughts on “Povestea unui taximetrist (Video)

    1. Mai exista SI OAMENI printre atat de multa lume….Si mie mi s-au umezit ochii,desi ma consider barbat!!Un gset simplu dar atat de important.

  1. Superb articolul,FELICITĂRI taximetristului pentru gestul uman și demn de laudă,nimic mi frumos și memorabil ca atunci când faci parte din ultima etapă de viață a unui om și mai ales îi asculți povesteași-i îndeplinești o ultimă dorință știind că-i era ultimul drum prin viață.FELICITĂRI ȘI RESPECT MAXIM,să fii binecuvântat taximetrist,om cu suflet nobil….!!!

  2. ,Impresionanta aceasta poveste , d’zeu te- a trimis la acea adresa , te- a luminat si indrumat , aratandu- ti calea pe unde sa o poti conduce …..multa sanatate si ajutor de la dumnezeu ptr.fapta taximetristule !

  3. suuperb filmultetul…m-a facut sa plang..chiar ma emotioneaza ca mai exista astfel de oameni…dupa cum toti speram..ca povestea sa fie adevarata..

  4. Un gest uman. Incredibil e gestul taximetristului. Si i-a fost si o lectie de viata si aceea de a aprecia lucruri marunte dar in acelasi timp marete.

  5. Presupun ca pe alte meleaguri batranele pleaca la azil noaptea, pe la 3-4, ceea ce face povestea incredibil de reala. Cine nu pleaca la azil cu doua ore inainte de primele raze de soare?

  6. Lucruri inca MAI BUNE ca acestea se fac ASTAZI chiar LA NOI IN TARA! Din cate vad si eu la ADRA, la Asociatia Ridica-Te si Umbla, si altele!
    Iar TIMP si cate alte RESURSE folosesc eu… de asemenea, pentru placerea mea cat si pentru a ajuta.
    INTREBARE/Observatie: Acei oameni, care dispun de tot ajutorul unor oameni sufletisti, dovedesc ei oare la un moment dat o schimbare de viziune/atitudine/intelegere a voii lui Dumnezeu?
    Eu NU am vazut inca! Iar BANI si TIMP am cheltuit NEMASURAT.
    NU ca sunt eu „buna”! NU! Ba dimpotriva, am realizat CLAR ca Dumnezeu, de asemenea si mai ales si in primul rand EL, RISIPESTE cu fiecare dintre noi si mai ales cu mine TOT TIMPUL si TOATE RESURSELE IMAGINABILE in DRAGOSTEA Sa. Iar eu…, eu…, nu sunt „mai buna”!!! Ci sunt tot mai REA 🙁
    CUM DE NE SUPORTA? Cum de MA SUFERA?
    < > (MATEI 17:15-17)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat:
Citește mai multe:
I-a iubit pe cersetori pana la capat…

Era prin 1912, la numai cateva luni dupa ce Titanicul se scufundase. In familia unui

Evenimentele finale – Doug Batchelor

https://www.youtube.com/watch?v=TDR-C7DtW6s  

Închide