M-ai cercetat adeseori o, Tata,
Eu nu stiam ca-mi plange anotimpul,
Simteam strafulgerari ca o sageata,
In inima ce se lupta sa bata
Si ticaitul ei lupta cu timpul.
M-ai cercetat si nu stiu daca oare,
Am ascultat atunci cand m-ai strigat,
M-am aplecat spre cel cazut pe cale?
Orfanului adus-am alinare,
Sau am trait o viata surogat?
M-ai cercetat adeseori o, Tata
Si biet sarman lasam sa sece lutul,
Ma amageam, nu pentru prima data,
Ca un carmaci dibaci plezneam eu cnutul,
Crezand ca pot sa-ndrept cu el pierdutul…
M-ai cercetat si nu stiu daca oare,
Atunci cand framantai trupu-mi de tina,
Am invatat sa simt ca vorba doare,
Cand biciuiesti cu ea si aduci vina,
In loc s-o foloseşti ca o lumina…
M-ai cercetat adeseori o, Tata,
Trezit in pragul dintre azi si maine,
Inspaimantat cum nu am fost vreodata,
Cand inaltat, cand jos printre ruine,
Am plans cu-amar caci Tu, erai cu mine.
Si Te-am privit, tineai in maini o viata,
O inima pulsand vibratii sfinte,
Ai pus-o-n pieptul meu, din nori si ceata,
A renascut incet…Fara cuvinte,
Ea ticaie si-Ti spune: „Iti multumesc, Parinte!”
