Etichetă: Flavius Laurian Duverna poezii crestine

Vorbeste-mi, Domnul meu Isus!
POEZII

Vorbeste-mi, Domnul meu Isus!

Vorbeste-mi, Domnul meu Isus Ca-a Ta vorbire, atat de mult Prin glasu-Ti vreau sa o ascult, Caci Te astept, cu dor nespus Sa-mi spui cuvinte mai presus De-al lumii freamat si tumult, Ce-n calea vietii-mi staruieste Si prin placeri m-ademeneste! Vorbeste-mi Domnul meu Isus Caci vorbele-Ti eu le-am cules, Cand […]

Omagiu Divin
POEZII

Omagiu Divin

Slavindu-Ti Tata al Tau Nume Prin tot ce am, si tot ce sunt, In viata de pe-acest pamant, Strabate-mi Omagiul in lume, Spre gloria, ce-astfel anume Te-ncununeaza, prin Cuvant Si Jertfa Sfanta-n Legamant! Carmuitor din vremi nescrise Caci n-au o logica-a sustine De cand existi, in slavi divine – De […]

Rondelul bunului Prieten
POEZII

Rondelul bunului Prieten

Cel mai bun prieten pe pământ, Ca Domnul,… nimenea nu este, El durerea ta ţi-o-mpărtăşeşte, El îţi dă speranţă, prin Cuvânt! Fii tare, la orice batere de vânt Căci El paşii vieţii îţi călăuzeşte! Cel mai bun prieten pe pământ, Ca Domnul,… nimenea nu este. Către El, te-ndreaptă cu avânt […]

A venit Mesia
POEZII

A venit Mesia

Astazi peste tot pamantul Solii Domnului vestesc, Evanghelia-n Cuvantul Prin Hristos, Fiul Ceresc, Din cer c-a venit Mesia Sa-ntregeasca bucuria La toti cei care-L doresc. Peste tot, din tara-n tara In zbor iute ca si gandul, Vestea buna lin coboara Peste suflet luminandu-l, Transmitandu-i bucuria C-a venit din cer Mesia […]

Semnul toamnei – Flavius Laurian Duverna
POEZII

Semnul toamnei – Flavius Laurian Duverna

Au plecat în stoluri, – mii, Mii de păsări, călătoare Către alte ţări cu soare – Şi codrii-au rămas pustii Cu frunze verzi-ruginii Fără murmur de cântare. Nu se mai aud prin ramuri Cântecele lor,… voioase Prin viersurile lor duioase! Răsună pe-alte meleaguri Unde s-au dus în şiraguri Mai cu […]

Muntii – Flavius Laurian Duverna
POEZII

Muntii – Flavius Laurian Duverna

Munţii înalţi…şi împăduriţi Cu-a lor cetină, tot verde, În spre cer stau neclintiţi Fiind de codrii, – străjuiţi Fără ei faima şi-ar pierde. Munţii falnici în ei poartă Comori fel de fel, bogate, Şi nu-s scrise într-o cartă, Dar însemnate-s pe hartă Şi le duc în sân pe toate. Munţii-nverziţi, […]