Etichetă: Alex Jercan poet crestin

Si din nou vom zbura
DANUT ALEXANDRU JERCAN

Si din nou vom zbura

Si din nou vom zbura cat mai e timp de har, Cat Isus va mai sta in ceresc Sanctuar… Nu avem aripi noi… dar prin forte ceresti Vom putea cucerii inaltimi ingeresti. Ne anima un dor izvorat din Scripturi, Nu din vis infantil si-omenesti aventuri… Ascultam doar de-un glas care […]

Lectii de toamna
DANUT ALEXANDRU JERCAN

Lectii de toamna

Se rastoarna peste lume norii incarcati de ploaie Fulgere brazdeaza cerul si seninul se indoaie Ca o panza fara rama aruncata la-ntamplare Peste vara, peste inimi, peste flori si peste soare… Tunetele furioase sperie frunze usoare Care zac pe crengi firave, bolnave de galbinare Si varaticele pere cad plangand de […]

Oare cine?
DANUT ALEXANDRU JERCAN

Oare cine?

Oare cine a furat zambetul de voie buna? Cine a lasat in urma cap plesuv, fara cununa? Cine-a pus in omul sincer un tupeu exclusivist Si l-a servit cu minciuna, de-a ramas si gol si trist? Cine-a rapit caracterul, alb ceresc, plin de pudoare, Cine-a murdarit costumul de purtat la […]

Pedagogie sfanta
DANUT ALEXANDRU JERCAN

Pedagogie sfanta

Privind la Tine cum Ti-ai scris iubirea Pe stanca sau in colbul de pe strada, (Ioan.8:6) Am invatat sa scriu ca fericirea E partea celor care stiu sa creada. (Luc.1:45) Te-am urmarit cum studiai smochinul (Mat.21:19) Cum predicai in piata sau in casa, Cum impleteai umanul cu divinul Ca sa-mi […]

Scrisoarea lui noiembrie – Danut Alexandru Jercan
DANUT ALEXANDRU JERCAN

Scrisoarea lui noiembrie – Danut Alexandru Jercan

Aici, Stăpâne, frunza încă moare Iar soarele ajunge greu și rar… Prin neguri aspre, reci, invadatoare Nu mai zăresc posibila salvare, Nici al iubirii Tale Sanctuar… Mă-nec în fumul gros, mocnind pe sate… Singurătatea nopții fără stele Adună-n streșini vrăbii speriate Și-n suflet, visuri dragi, pe jos scăpate Se strâng […]