Lectii de toamna

toamna

Se rastoarna peste lume norii incarcati de ploaie
Fulgere brazdeaza cerul si seninul se indoaie
Ca o panza fara rama aruncata la-ntamplare
Peste vara, peste inimi, peste flori si peste soare…

Tunetele furioase sperie frunze usoare
Care zac pe crengi firave, bolnave de galbinare
Si varaticele pere cad plangand de nostalgie
C-au avut in pensiune, un viermisor cu chirie…

Castane lovesc asfaltul si pocnesc sub presiune
In timp ce castanii, jalnici, stau tacuti la rugaciune.
Codrul frate cu izvorul canta trist o simfonie
Despre-o floare dezbracata, undeva, in deal la vie.

Randunelele fac zilnic repetitii generale
Ca si-au luat deja bilete pro-ecuatoriale…
Iar pe margini de genune stau insiruiti macesii
Care vor sa se imbrace, cum erau in Mai ciresii…

Musuroiul se framanta… agitatie de strada!…
Cine-si face timp s-asculte, cine-si face timp sa vada,
Poate observa, desigur, ca-i adevarat si drept
Ce nota printre Proverbe, Solomon cel intelept.

Doamne, ce minunatie sa lasi o carte nescrisa
Care stie sa vorbeasca despre patria promisa,
Care ne indeamna ochiul sa priveasca spre lumina,
Sa citim in anotimpuri despre dragostea divina!

Danut Alexandru Jercan

 

 

Alte articole interesante

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*