Indezirabilii

Lonely Autumn

Ce urat suna! Ce cuvant inestetic, l-as scoate din Dex. In societatea de astazi, indiferent unde iti desfasori activitatea, la serviciu, in cartierul in care locuiesti, in biserica, idea e sa fii un om bine vazut.

Care n-are niciun fel de antecedente (cel putin stiute) si nici nu face ceva care sa-i determine pe cei care-l cunosc sa-l incadreze in aceasta categorie, mentionata, de indezirabili. Odata etichetat in aceasta categorie, e aproape imposibil sa te mai redresezi.

Parca oriunde te duci, citesti in ochii cuiva, care incearca din rasputeri sa ascunda gandurile inimii: “asta-i aia care, sau ala care….”

Cum ar trebui sa ne raportam la acesti oameni, cunoscuti ai nostri, care dintr-un motiv sau altul, ajung sa fie etichetati negativ si sa fie ocoliti cu zambetul pe buze de ceilalti? Sa le intoarcem spatele? Sa ne prefacem ca ii acceptam, insa in sinea noastra evitam la maxim orice legatura cu ei? Sa mai punem si noi paie pe foc, asezandu-ne in zona de confort, si aratand cu degetul inspre ei? Sa ne spunem cu mandrie ca noi niciodata n-am ajuns in situatia aceea, si sa ne falim cu sfintenia noastra?

Mai mult decat atat, si e trista constatarea mea, cei care sesizeaza astfel de situatii, se pazesc sa nu ajunga in situatii de plans. Si poate ca nu o fac natural, ci pur si simplu strang din dinti si fac compromisuri, numai ca sa fie in gratiile celor de care depinde reputatia lor.

Se traieste in continuare in formule de casatorie care practic nu ar mai avea nicio sansa, scartaie din toate balamalele. Dar decat sa fie vorbiti de rau, sau sa nu ajunga niste proscrisi, tac si rabda.

E drept ca omul trebuie sa deschida bine ochii atunci cand face o alegere, insa sunt multi factori care sunt descoperiti pe parcurs, in ani. Si nu mai au ce face. Si casatoria e doar unul dintre exemple.

Ca si crestini, avem datoria de a-i ridica pe cei de langa noi, nu de a-i ingropa. Stiu, e greu. Veti spune: cum au ajuns in situatia asta? Cine a contribuit la aceasta situatie, noi??? Ei s-au bagat, ei sa se descurce! Dar daca ar fi procedat la fel Mantuitorul si cu noi? Unde am fi fost acum si ce sansa am mai fi avut sa fim salvati?

Cel mai urat lucru mi se pare atunci cand cei care se pretind copii ai lui Dumnezeu ajung sa rada sau sa judece situatii grele, de care nu prea au cunostinta, decat din auzite. Oameni care nu se pun in pielea celuilalt si analizeaza situatii despre care nu au habar, pun etichete si savureaza in orice ocazie faptul ca nu sunt ei in acea situatie.

Doamne Iisuse, Tu stii ca niciunul dintre noi nu este fara de pacat, Te rog sa ne dai intelepciunea de a-i trata pe cei de langa noi cu rabdare, cu intelegere si toleranta.

Tu cunosti inima fiecaruia si crucea pe care o au de dus, ajuta-ne sa nu le ingreunam si noi povara prin atitudinea noastra.

Amin!

Autor: Dana Dobre

Alte articole interesante

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*