7 dovezi ale Invierii Mantuitorului Iisus Hristos. Argumente imbatabile, teologice si juridice

0„Si sa-L cunosc pe El si puterea invierii Lui, si partasia suferintelor Lui, si sa ma fac asemenea cu moartea Lui” (Filip. 3:10)

In Sfanta Scriptura, apostolul Pavel si-a exprimat convingerea fema ca invierea lui Iisus Hristos este temelia credintei noastre crestine. (1 Cor. 15,14). Desi scepticii au incercat sa respinga dovezile despre invierea lui Iisus Hristos, acestea sunt de necontestat pentru oricine este dispus sa priveasca si sa analizeze obiectiv probele.

Adevarul este ca un credincios nu face un salt orb spre credinta, ci construieste o adevarata relatie cu un Dumnezeu viu a carui amprenta este asupra a tot ceea ce ne inconjoara.
Exista mai multe fapte verificabile ale Invierii lui Isus Hristos, pe care Evanghelia le relateaza, sapte dintre ele fiind redate in acest articol:

1. Mormantul gol
1Isus a fost ingropat in mormantul unui membru al Consiliului din Arimateea, numit Iosif (Ioan 19: 38-42). Toate cele patru Evanghelii atesta acest fapt. Mormantul era pazit de soldati romani, si a fost pecetluit cu un sigiuliu roman (Matei 27: 62-66). Daca Iisus a inviat din morti, atunci ne-am astepta ca trupul Lui sa nu fi ramas in mormant. Desigur, asta e exact ceea ce a fost descoperit duminica de dimineata, dupa rastignire – trupul Lui nu mai era acolo, ci numai hainele de inmormantare.

Faptul ca mormantul era gol a dus la numeroase ipoteze. Daca trupul Domnului ar fi fost inca in mormant in Ziua Cincizecimii, cand Petru a predicat in Ierusalim, liderii evrei l-ar fi apucat pe Petru, l-ar fi dus la mormant, si i-ar fi spus: „Uite, acolo e Iisus. El nu a inviat din morti. Acum nu mai minti pe toata lumea despre asta.” Cu toate acestea, nu exista nici macar o singura consemnare de acest fel. In schimb, liderii evrei care s-au opus crestinismului, au inventat ideea incredibila ca ucenicii au furat trupul Lui Iisus pentru a putea explica faptul ca mormantul era gol (Matei 28:11-15).

2. Aparitii post-Inviere
2Oamenii L-au vazut, atins, au mers impreuna, au mancat impreuna si L-au ascultat pe Iisus. Sute de martori (peste 500!) L -au vazut la un moment dat (1 Corinteni, 15: 6), drept pentru care psihologii au confirmat ca acest lucru nu este rezultatul unei hipnoze in masa, asa cum sustin unii sceptici.

Invierea lui Hristos a fost una trupeasca. Dupa invierea Sa, Iisus a prezentat nenumarate dovezi ca a biruit moartea. El a fost atins de oameni, a aratat ranile ramase din timpul crucificarii, a mancat cu ucenicii, etc. A prezentat dovezi clare ca a inviat din mormant in trup.

„… li S-a infatisat viu, prin multe dovezi, aratandu-li-Se deseori, timp de patruzeci de zile, si vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Imparatia lui Dumnezeu.” (Fapte 1:3) Acesta este unul din pasajele din Biblie unde este prezentata o dovada infailibila in ceea ce priveste Invierea. Intr-o instanta de judecata lumeasca acest lucru inseamna o dovada solida.

3. Marturia femeilor
3De fapt, femeile au fost primele care au descoperit si au dat marturie despre mormantul gol si despre invierea lui Iisus. In lumea greco-romana, marturia femeilor nu era considerata o dovada fiabila. Cu toate acestea scriitorii Evangheliei, au relatat adevarul mentionand ca femeile au descoperit mormantul gol, desi acest lucru ar fi putut fi interpretat. Femeile au marturisit ceea ce au vazut cu proprii lor ochi, indiferent de ceea ce ar putea spune scepticii.

4. Transformarea vietii discipolilor
4Iacov si Pavel nu au fost singurii oameni care au suferit schimbari radicale ale inimii. In noaptea in care Iisus a fost arestat, ucenicii Lui au fugit de frica (Marcu 14:50). Din cate stim, din cei unsprezece ucenici, doar Ioan a avut curajul sa ramana destul de aproape de Iisus pentru a observa unele dintre mijloacele brutale folosite pentru a-L tortura pe Iisus si pana la rastignire (Ioan 18:15; 19:26). Petru a incercat sa ramana cu Iisus, dar la final L-a negat pe Hristos de mai multe ori inainte de a fugi de rusine (Matei 26:69-75).

Dupa aproximativ dua luni, Petru statea in fata a mii de evrei din Ierusalim si spunea cu indrazneala unul dintre „cele mai sensibile” mesaje din toate timpurile. El a declarat ca „pe Omul acesta, dat in mainile voastre, voi L-ati rastignit si L-ati omorat prin mana celor faradelege”, ”Dar Dumnezeu L-a inviat„ (Fapte 2:23). Este greu de imaginat cat de ofensatoare au fost cuvintele lui Petru la adresa unei astfel de multimi. Acesti oameni si-au dorit ca Mesia sa vina, dar cand a venit, au fost incapabili sa-L recunoasca (Luca 19:41-44; Fapte 3:17; 1 Corinteni 2:8). In loc sa-L primeasca cu bratele deschise, ei L-au dat sa fie ucis prin unul dintre cele mai brutale mijloace imaginabile – rastignirea.

Dar Petru si ucenicii nu terminasera lucrarea. Dupa vindecarea unui olog in numele lui Iisus, Petru a vorbit curand unei alte mari multimi de evrei din templu. El a proclamat cu indrazneala: „Voi v-ati lepadat de Cel Sfant si Neprihanit si ati cerut sa vi se daruiasca un ucigas. Ati omorat pe Domnul vietii, pe care Dumnezeu L-a inviat din morti; noi suntem martori ai Lui.” (Fapte 3:14-15).

Ucenicii au fost arestati si a doua zi au stat in picioare inaintea mai marilor norodului: ”batranii si carturarii s-au adunat impreuna la Ierusalim, cu marele preot Ana, Caiafa, Ioan, Alexandru si toti cei ce se trageau din neamul marilor preoti. (Faptele Apostolilor 4:5-6). Care a fost mesajul lui Petru? „s-o stiti toti si s-o stie tot norodul lui Israel! Omul acesta se infatiseaza inaintea voastra pe deplin sanatos in Numele lui Iisus Hristos din Nazaret, pe care voi L-ati rastignit, dar pe care Dumnezeu L-a inviat din morti. El este „Piatra lepadata de voi, zidarii, care a ajuns sa fie pusa in capul unghiului.” In nimeni altul nu este mantuire: caci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor in care trebuie sa fim mantuiti.”(Faptele Apostolilor 4:10,12). Ucenicilor li s-a poruncit de catre autoritati sa se opreasca din a mai predica in numele lui Iisus (Fapte 4:18), dar ei au raspuns: „Judecati voi singuri daca este drept inaintea lui Dumnezeu sa ascultam mai mult de voi decat de Dumnezeu; caci noi nu putem sa nu vorbim despre ce am vazut si am auzit.” (Fapte 4:19-20). Dupa eliberare si dupa o rugaciune pentru a vesti Cuvantul cu indrazneala, ni se spune ca : „Apostolii marturiseau cu multa putere despre invierea Domnului Isus. Si un mare har era peste toti.” (Faptele Apostolilor 4:33).

In urmatorul capitol din Faptele Apostolilor, ucenicii au fost arestati si inchisi, dar eliberati in mod miraculos de un inger, si luati in custodie din nou. Ei au refuzat sa se opreasca din predicare si au spus consiliului: „Trebuie sa ascultam mai mult de Dumnezeu decat de oameni! Dumnezeul parintilor nostri a inviat pe Iisus pe care voi L-ati omorat, atarnandu-L pe lemn.” (Fapte 5:30).

Conform istoriei Bisericii, toti ucenicii, cu exceptia lui Ioan, au suferit moarte de martiri pentru ca au predicat continuu ceea ce au vazut si auzit: Iisus a fost rastignit, dar acum este din nou viu pentru ca Dumnezeu L-a inviat din morti. Iacov, fratele lui Ioan, a fost ucis de Irod cu sabia (Fapte 12:2). Isoria Bisericii spune ca Petru a fost rastignit cu capul in jos, care este in concordanta cu ceea ce i-a spus Isus in Ioan 21:18-19. O alta traditie a Bisericii timpurii, sustine de asemenea ca ceilalti ucenici au suferit martirajul in diferite moduri: injunghiere cu sulita, jupuire, rastignire, sabie si ulei incins.

Cartea Faptele Apostolilor ne spune clar de ce acesti oameni, care au fugit de frica in noaptea in care Iisus a fost arestat, au fost dispusi sa moara pentru El. Ei au fost umpluti cu Duhul Sfant (Fapte 2:4; 4:8), si stiau ca, desi Iisus a murit, El este viu. Ei L-au vazut cu ochii lor si L-au atins cu mainile lor (1 Ioan 1:1-3), si numai moartea i-ar fi putut reduce la tacere.

5. Nasterea Bisericii Crestine
5Philip Schaff, teolog protestant german si istoric al Bisericii, a declarat: „Biserica crestina se bazeaza pe Invierea Intemeietorului acesteia. Fara acest fapt, biserica nu ar fi luat fiinta, sau daca ar fi luat totusi, ar fi pierit intr-un timp foarte scurt.”

Dupa un studiu istovitor asupra a ceea ce credeau primii crestini despre Inviere, N.T. Wright a scris: „Crestinismul este inexplicabil in afara de presupunerea ca aproape toti cei dintai crestini… intr-adevar credeau ca Iisus din Nazaret a fost inviat din morti in trup.”

Datorita circumstantelor remarcabile din Ierusalim in primul secol, crestinismul nu ar fi avut niciodata posibilitatea de a se naste daca Iisus nu ar fi inviat din morti. Sa ne amintim ca invierea lui Iisus a fost esentiala pentru ca ucenicii sa inceapa sa predice. Chiar daca ar fi avut curajul de a predica fara sa-L fi vazut pe Domnul Iisus inviat, ce mesaj fi proclamat acestia?

Cu siguranta nu puteau pretinde, in mod repetat, ca au fost martori oculari ai Invierii Sale, asa cum au facut (Faptele Apostolilor 2:32; 3:15; 5:32; 10:39; 13:31). Fara aceasta proclamare indrazneata a Invierii, iar in cazul in care trupul sau putrezea in mormant, oamenii nu s-ar fi convertit si amintirea lui Iisus si a ucenicilor Lui ar fi disparut rapid. De fapt, poate fi mai sigura afirmatia ca daca Iisus nu ar fi inviat din morti, foarte putini oameni din ziua de azi, daca nu cumva niciunul, ar fi auzit vreodata de El.

6. Convertirea lui Iacov
6Dintr-un oarecare motiv, Iacov nu a crezut in Iisus ca Mesia pana la Inviere. De fapt, niciunul dintre fratii Lui nu au crezut in El inainte ca sa moara (Ioan 7:5) si chiar au incercat sa-L impiedice sa vorbeasca, gandindu-se ca nu este intreg la minte (Marcu 3:20-21).

Cu toate acestea, doar la cateva saptamani dupa crucificare s-au numarat printre discipolii Sai (Faptele Apostolilor 1:14). Si pana la „Adunarea Bisericii din Ierusalim”, in Fapte 15, Iacov a fost unul dintre cele mai importante persoane din conducerea bisericii din Ierusalim.

7. Convertirea lui Saul pe drumul spre Damasc
7Apostolul Pavel (numit si Saul) este cel care a scris cel putin 13 carti ale Noului Testament si este, fara indoiala, cel mai influent crestin care a existat vreodata. Dar el nu a fost intotdeauna un adept devotat al lui Hristos. Ne este prezentat pentru prima data atunci cand asista la uciderea cu pietre a lui Stefan (Faptele Apostolilor 7:58). Cateva versete mai jos, citim ca Saul „facea prapad in Biserica; intra prin case, lua cu sila pe barbati si pe femei, si-i arunca in temnita” (Faptele Apostolilor 8:3). El va spune mai tarziu unei multimi furioase din Ierusalim, ca el a persecutat crestinii „pana la moarte, am legat si am pus in temnita barbati si femei” (Faptele Apostolilor 22: 4). El a mai lasat scris: „prigoneam peste masura de mult Biserica lui Dumnezeu si faceam prapad in ea” (Galateni 1:13).

O intalnire supranaturala trebuie sa fi avut loc pentru a provoca o astfel de schimbare radicala a lui Saul, dintr-un inflacarat persecutor al crestinilor in cel mai mare aparator, misionar, si evanghelist pe care l-a cunoscut Biserica vreodata.

Adevarul relatat de doua dintre cele mai mari personalitati juridice din lume

1. Sir Lionel Luckhoo (1914-1997)
Aankomst Ambassadeur Brits-Guyana sir Lionel A. Luckloo Schiphol *18 januari 1968Considerat unul dintre cei mai mari avocati din istoria Marii Britanii. El a fost inscris in Cartea Recordurilor ca fiind „Avocatul cel mai de succes din lume”, cu 245 de procese castigate consecutiv. El a fost innobilat de regina Elisabeta a II-a de doua ori. In urma examinarii complete a faptelor, Sir Luckhoo a declarat:

„As vrea sa mentionez cu plecata umilinta ca mi-am petrecut mai mult de 42 de ani ca avocat in procese de aparare in mai multe parti ale lumii… Pot sa spun fara echivoc ca probele privind invierea lui Iisus Hristos sunt atat de coplesitoare incat obliga acceptarea lor de orice instanta ca fiind dovezi care nu lasa nici o urma de indoiala…”

2. Simon Greenleaf (1783-1853)
9A fost unul dintre fondatorii Harvard Law School. El este autorul valoroasei opere in trei volume, Tratat privind dreptul probelor (1842), care este considerata inca „cea mai mare autoritate pe probe din intreaga literatura a procedurii legale”. Greenleaf a scris literalmente regulile de proba pentru sistemul juridic din SUA. El a fost cu siguranta un om care a stiut cum sa cantareasca faptele.

Greenleaf era ateu si a acceptat o provocare lansata de elevii sai pentru a investiga cazul invierii lui Hristos. Dupa colectarea si examinarea personala a probelor, Greenleaf a dat verdictul: Invierea lui Hristos este certa, fiind cel mai argumentat si verificat caz din istoria veche.

Dupa cercetarea amanuntita a Invierii, el a devenit crestin si a scris lucrarea clasica de apologetica „Testimony of the Evangelists”.

Autor: Dana Dobre

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*