S-aduca Dumnezeu o Primavara…

pictures are loaded from thundafunda.com

Din departari, plutind pe vise-nlacrimate,
Pe cai batatorite de dor de strabun plai,
Cat nisipul marii, harnicele noastre
Randunici, se-ntorc spre crangul florilor de mai.

Marsaluiesc iubiri si doruri in aorte,
Inima le mana spre cuiburi parasite,
Nu se pierd in raiuri nici in castele moarte,
In ademenirea morganelor ursite.

Sub palme-streasina, le-asteapta cuiburi triste,
Ruine care plang cu boabe mici de lut,
Sunt, inca, temelii care sa mai reziste
Cand viscolirea iernii si gerul le-a batut.

A inverzit tapsanul, cerul s-a-nseninat,
Se-ntorc sa recladeasca ziduri daramate,
Traganand suspinul pe un ram insangerat,
Le-nsufleteste dorul spre scumpa cetate.

Deasupra marilor duc salbe de lumina,
Pe piepturile pline de sincere iubiri,
Pe fracul de saten, azurul se anina
Si aurul din soare, pe noi imbobociri.

S-au dus purtand pe aripi miresme de gutui,
Acum, cand se intorc, le mai pastreaza inca,
Amintiri de acasa, in tara nimanui,
In intristare, intr-o durere-adanca.

S-aduca Dumnezeu o primavara-n care
Se vor intoarce iar in tara, peregrinii,
Sub brazde aburinde, pe-ntinse ogoare
Sa semanam Samanta, sa starpim toti spinii.

Da, Imparatului Ii place doleanta
De-a ridica acele ziduri daramate,
Va binecuvanta, ne va-ntari speranta,
Ne va purta pasii spre vesnica Cetate.

Cu dor si noi ne-ntoarcem, Tara ne asteapta,
Laudand pe Domnul gasi-vom desfatare
Si vom purta cununi cu Dragostea din fapta,
Stralucind in Raza vesnicului Soare.

Chiar daca dam tributul forfecand vazduhul,
O Tinta-avem in fata, rupem bariere,
Dragostea e Puterea, G.P.S. ne-e Duhul,
Mergem spre Canaanul cu lapte si miere.

Ana Haz

Alte articole interesante

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*