Doi batrani

12648123_1040218099358223_2077701127_nIntr-un catun uitat de lume,
Intr-o casuta cu pridvor,
Stau doi batrani c-o carte-n mana,
Citind pe rand cu glas usor.
Isi drege glasul batranelul
Din cand in cand, caci suflu-i greu,
O astma-l face sa tuseasca
Si se opreste tot mereu.

Priveste tandru bunicuta
La fata lui si imediat,
Apuca o batista mare,
Si-i sterge ochiu-nlacrimat.
De zeci de ani sunt impreuna
Si nu le-a fost usor defel,
Dar s-au lasat condusi de Duhul,
De Domnul lor Emanuel.

Trecut-au prin atatea…Foame
Si ierni cumplite, apa, foc,
Pierdut-au prunci loviti de boala,
Dar nu s-au dat ‘napoi deloc.
Au stiut si au crezut Cuvantul,
Ce promitea ca intr-o zi,
Nu va mai fi durere-n inimi
Si suferinta s-a sfarsi.

Pierdut-au toat-agoniseala,
Cand au venit vremi de razboi,
Dar nu s-au plans caci glasul zarii,
Le transmitea:”Eu sunt cu voi!”
Si-au acceptat orice-ncercare,
Ca pe-o lucrare-a Celui Sfant,
Caci trebuia o transformare,
In traiul lor de pe pamant.

Citeau din Iov…A lui credinta,
Le intarea inima-n piept
Si fiecare-n murmur candid,
Spuneau: „Isuse, Te astept!”
Mai lacrimau pe furisate,
Cu doru-aprins in gandul lor,
Caci au ramas singuri pe lume,
Doi batranei intr-un pridvor.

Mai au doi fii plecati in lume,
Trecut-au ani si ani de-atunci
Si-i amintesc fiind de-o schioapa,
Cum alergau desculti prin lunci.
Parca si azi le-aude glasul
Si rasul lor cel cristalin,
Viseaza sa le treaca pragul,
S-auda: „Mama, tata, vin!”

Dar mreaja lumii le-a luat totul,
Chiar inima din piept le-a luat,
A pus in loc un sloi de gheata,
Ce inca nu s-a dezghetat.
Uitat-au de batranii singuri,
Ce i-au crescut cu-atata greu,
Dar si mai grav, durere mare,
Caci au uitat de Dumnezeu!

Se opinteste bunicuta
Intr-un baston din lemn de fag,
Apoi, usor ingenuncheaza
Aproape de al usii prag.
Cu ochii blanzi atent priveste
La chipul ce-i brazdat de timp,
Apoi spre zarea fumeganda,
La floarea alba de pe camp.

Si spune-o ruga, si-nca una,
Iar lacrimile-i curg suvoi:
O, Doamne Tata, cerceteaza-i,
Adu copiii inapoi!
Sa Te primeasca iar in suflet,
Sa se smereasca amandoi,
Caci maine nu ne apartine!
Vrem sa ii stim in cer cu noi!

Indura-Te Preafinte Tata!
La Tine totu-i cu putinta!
De este voia Ta, sadeste
Macar un sambur de credinta,
In pieptul fiilor pierduti,
Aprinde flacara iubirii,
De-o fi Acasa sa ma chemi,
Sa nu ii lasi Doamne pieirii!

Se ridica maicuta greu
De pe genunchi, dar multumi,
Pentru ca mai exista har
Si pentru dragii ei copii.
Il ia de mana pe batran,
Apoi cu-n indoit suspin,
Ridica ochii catre cer
Si spune cu nadejde: „Amin!”

Lucica Boltasu

 

2 Comments

  1. Lucica e f. cunoscuta prin poeziile ei inspirate de DUHUL SFANT !!! DUMNEZEU s-o tina tot asa , sa nu stinga DUHUL !!! Amin !!!

    • Lucica Boltasu

      Mulțumesc Iulia! Domnul sa fie slavit! Multumesc Afirmativ.com! Dana…❤👍😘!

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*