Iisus Hristos trebuie marturisit inaintea oamenilor – Interviu cu pastorul Nicu Butoi

nicu-butoi“Haituit si arestat de comunisti pentru ca predica si raspandea Biblii, Nicu Butoi este protejat si hranit ca de ingeri prin cele 90 de zile de infometare si munca silnica din penitenciarul Bacau si scapat de condamnarea secreta la moarte, in timp ce nu conteneste “sa predice pe Domnul” si sa incurajeze pe toti cei din jur, arestati si gardieni deopotriva, chiar acolo in detentie.” – Octavian Curpas

Evanghelistul international de origine romana, Nicu Butoi, se inscrie cu siguranta pe lista celor mai de succes predicatori la nivel mondial. La varsta de 16 ani, dupa ce viata lui a fost tranformata de Cuvantul lui Dumnezeu, primul lucru pe care l-a facut, dupa botez, a fost sa-i ceara unui pastor “o carte de predici” ca sa prezinte si altora pe Domnul Hristos. In perioada comunista, a gasit o metoda foarte ingenioasa de-a predica Evanghelia prin faptul ca a decis sa lucreze ca zugrav, aceasta meserie conferindu-i posibilitatea sa intre in sute de case si sa duca Cuvantul sperantei. Haituit si arestat de comunisti pentru ca predica si raspandea Biblii, Nicu Butoi este protejat si hranit ca de ingeri prin cele 90 de zile de infometare si munca silnica din penitenciarul Bacau si scapat de condamnarea secreta la moarte, in timp ce nu conteneste “sa predice pe Domnul” si sa incurajeze pe toti cei din jur, arestati si gardieni deopotriva, chiar acolo in detentie.

Dupa Revolutie, Dumnezeu l-a asezat repede pe Nicu Butoi in fata multimilor “flamande” si-l gasim de la un capat al tarii la altul, predicand pe Isus Hristos cu mare putere prin casele de cultura si biserici de tot felul. “Eu predic oriunde sunt chemat” obisnuia el sa spuna cand era iscodit cu intrebari, “numai in iad nu ma duc sa predic, ca acolo nu mai este cine sa se pocaiasca”.

De prin 1996 Nicu Butoi este chemat sa predice si in SUA, intai in penitenciare, apoi in biserici romanesti si apoi in scoli si biserici americane si de multe ori la televiziuni crestine. In 1997 accepta invitatia de a fi pastorul Bisericii Adventiste Romane din Loma Linda, California, pozitie din care va lucra in multe parti ale lumii pana in anul 2005, cand este chemat la o alta biserica romana la Londra. Adiacent de aceasta, pastorul Nicu Butoi pastoreste o biserica englezeasca din capitala Angliei. In Loma Linda cuvantul de har da nastere la o frumoasa misiune media care va raspandi lumina evangheliei la mii si mii de suflete prin casete, DVD-uri si prin Internet. Fratii nostri romani din Londra se straduiesc sa urmeze exemplul celor din Loma Linda si sa valorifice la maxim acest dar al lui Dumnezeu pentru ei, pastorul Nicu Butoi.

In 1998 Nicu Butoi a absolvit Institutul Teologic Adventist din Bucuresti, iar din 2004 este student intr-un program pentru doctorat la “Oxford University”. Impreuna cu sotia sa Monica, se bucura sa-si vada cele patru fete crescand in statura si intelepciune.

Tinta pe care o urmareste Nicu Butoi intotdeauna este sa-L inalte pe Hristos in fata oamenilor asa incat bucuria mantuiri sa infloreasca in suflete. Si Domnul i-a implinit in mod plenar aceasta dorinta acerba. Desi timpul sau liber este extrem de limitat, avand in vedere misiunea grandioasa pe care o are in Marea Britanie, pastorul Nicu Butoi a avut amabilitatea sa ne acorde un interviu.

O.C. – V-as ruga in primul rand sa ne spuneti ce anume v-a determinat sa plecati la Londra si care sunt principalele dvs obiective in Anglia?

N.B. – Tot ce pot spune este ca nu am stiut de ce am plecat, chiar prieteni apropiati m-au intrebat “de ce?” Le-am explicat sincer ca nu stiu nici eu dar ca trebuie sa ma duc. Am avut incuviintarea si incurajarea familiei si credinta ca Dumnezeu este cu mine intr-o lucrare despre care nu puteam spune mai nimic. Actualmente locuiesc in Watford, in Nordul Londrei. Cu privire la obiective acum pot sa spun cate ceva. Am venit aici cu gandul sa organizez Biserica Adventista Romana in Londra si in Anglia in general. De indata ce am inceput aceasta lucrare, am fost invitat la centrul de conducere al adventistilor din sudul Angliei si intr-o scurta convorbire cu presedintele mi-a fost incredintata, “spre vindecarea ranilor“, una dintre cele mai mari biserici adventiste de limba engleza de aici. Presedintele mi-a spus ca m-a vazut de mult timp la TV pe “Hope Channel” si ca in rugaciunile lui pentru Biserica “Totenham West Green Road” a auzit insistent o voce care i-a spus ca prin mine Domnul va lucra pentru aceasta biserica. “Dar – isi zicea el- de unde sa vina omul acela aici la Londra?” Cand m-a vazut in biroul lui a sarit de pe fotoliu si a strigat- “Te cunosc!“ Mi-am dat seama ca urma sa lupt pe doua fronturi care priveau o biserica “in facere” si una “in refacere”.

O.C. – Pe langa implicarea in biserica, am inteles ca va pregatiti si sub aspect academic. V-as ruga sa ne precizati care este“subiectul” dvs de studiu. De asemenea, in toata aceasta perioada cat veti locui in Anglia, la ce interval de timp v-ati propus sa veniti acasa.

N.B.– Am aplicat la “Oxford Center” for “Mission Studies” pentru un master in misiune si dezvoltare (nu gasesc de buna teologia “goala”). Am sustinut doua examene sub forma de interviuri si dupa cel de-al doilea mi s-a comunicat ca am fost propus pentru un program de doctorat. Acum lucrez la faza incipienta a dizertatiei in care se trateaza legatura dintre Hristos si identitatea bisericii (majoritatea bisericilor traiesc ceea ce se numeste o “criza de identitate”). As dori ca lucrarea aceasta pentru care ma rog si fac cercetari sa aibe o utilitate transdenominationala. Cu privire la venirea acasa – adica in California unde se gasesc sotia si cele patru fiice ale mele – acesta este adevaratul meu examen pe care-l dau in fiecare zi, de mai multe ori. Niciodata nu mi-am dat seama cat de mult cuvantul pur romanesc “dor” vine de la “a durea”, durere. Este asa de adevarat lucrul acesta. Daca nu ar fi la mijloc lucrarea Domnului atunci nimic nu ar putea sa ma retina aici dar deocamdata suferim cu toti si suferim asa de mult…
Ajung acasa la fiecare doua -trei luni dar acest lucru este ca si cum ai bea apa din cand in cand. Domnul, insa, va purta de grija si in privinta aceasta.

O.C. – Exista vreo posibilitate ca mesajele dvs din Marea Britanie sa poate fi ascultate si de noi, cei din SUA, sau in alte parti ale lumii pe unde radio, TV sau prin INTERNET?

N.B. – Da, se pot viziona si asculta pe Internet la adresele: http://intercer.net sau http://lomalindaro.org.
De asemenea, chiar acum sunt in pregatiri intense pentru o serie de conferinte evanghelistice care vor fi transmise pe “Hope Channel” care are acoperire globala.

O.C. – In ultima perioada, ati vizitat probabil mai multe biserici engleze. V-as ruga sa ne spuneti daca ati remarcat anumite elemente in principiile lor de functionare care ar putea fi aplicate si bisericilor romanesti?

N.B.– Implicarea bisericilor engleze in activitati de caritate este uimitoare. Anglia continua sa ramana un imperiu “peste care nu apune soarele niciodata “. Nu neaparat politic sau militar dar social si uman. Ei privesc multe tari ca fiice ale lor, le poarta de grija, sufera si se bucura cu ele. Saptamana trecuta s-a incheiat campania de strangere de fonduri pentru ADRA, organizatie caritabila in mijlocul Bisericii adventiste. S-au colectat bani de ordinul milioanelor, toti a trebuit sa iesim in strazi si pe la casele oamenilor cu o cutie speciala, sigilata si sa cerem contributii. Eu nu prea am reusit sa fac cine stie ce, mai mult am pus de la mine, ca nu am talent in privinta aceasta dar au fost altii cu mare succes. Cu privire la viata bisericilor, ceea ce m-a impresionat cel mai mult este maturitatea si manierele englezilor in a-si alege conducatorii.

Avem ceva de invatat de aici. Este o asa demnitate si un asa respect in alegerea conducatorilor de ramai uimit in special daca vii dintr-o biserica romana. Oamenii se sprijina pe Dumnezeu cand isi aleg conducatorii. Au in vedere adevarata valoare si chemare a unui om, il aseaza in locul potrivit pentru el si dupa ce acestia au fost alesi, ii respecta ca fiind pusi de Dumnezeu. Inca o data spun, e uimitor. Doamne ai mila si de noi!

O.C. – Referindu-ne acum la englezi, in general, care considerati ca este preocuparea lor principala sau pe ce anume pun ei cel mai mult accent? Exista un mit care spune ca in lume exista trei mari influente: Franta, America si Anglia. Se spune ca daca ajungi la Paris, primul lucru, cei de acolo te intreaba ce studii ai. In Washington, doresc imediat sa afle cati bani castigi. Iar daca ajungi la Londra, cei de acolo doresc sa stie “al cui esti”, vor sa afle daca esti din neam nobil. Este acest “zvon” o realitate a momentului sau e de domeniul trecutului? Cum credeti ca ar fi reactionat englezii daca apostolul Pavel s-ar fi dus la Londra si s-ar fi recomandat ca este “din neam de Dumnezeu?”

N.B. – Depinde unde te uiti, dar in interiorul bisericii am observat armonie si respect desi Anglia nu este in totul libera de sechelele trecutului ei de discriminare. Oricum Evanghelia a lucrat din greu si din plin si se vede o mare deosebire astazi in comparatie cu ieri. Am observat ca ei apreciaza foarte mult intelectul, cultura si talentul indiferent cine este posesorul. Mintea englezului este foarte iscoditoare si ei au facut o forta din intrebare in sine. Vad foarte multe carciumi, localuri mici si cu iz de demult pe care ei le apreciaza ca pe un fel de camin al lor, un fel de micro societati …

Daca Pavel le-ar fi spus ca “suntem din neam de Dumnezeu” ei in mod sigur i-ar fi zis ceea ce eu aud de mii de ori la Oxford “de unde ai luat asta“? Ei nu acorda nici o importanta afirmatiei fara demonstratie si mintea lor e croita spre a cere si a oferi dovezi.

O.C. – Care credeti ca sunt valorile primordiale ale poporului englez?

N.B. – Valoarea primordiala a poporului englez, asa cum am putut eu sa vad in putinul timp de cand sunt aici este curajul, indrazneala, rezistenta si perseverenta. Ei nu stiu sa dea inapoi si nu prea stiu sa se dea batuti. Daca Hitler ar fi cunoscut mai mult istoria si psihologia poporului englez, nu ar fi indraznit sa-i atace.

O.C. – Care este religia dominanta in Anglia si care este relatia ei cu celelalte denominatiuni crestine?

N.B. – Desigur e vorba de biserica anglicana cu nuantele si spiritul ei. E o biserica nascuta din pragmatismul englez si care comunica faptul ca nimic nu e de mirat din partea unei tari ca Anglia, ca ea stie sa puna vointa si convingerea ei deasupra oricarei dogme sau traditii.
In ce priveste relatia ei cu alte denominatiuni observ ca au un fel de spirit matern sau mai degraba patern. Au un aer de superioritate si de siguranta de sine, in timp ce nu sunt lipsiti de serioase framantari interne cauzate de pozitii diferite in confruntarea cu anumite probleme.

O.C. – As dori acum sa ne spuneti cate ceva despre romanii din Londra. Cam la ce numar se ridica, cu ce se ocupa si care sunt de in general aspiratiile lor ?

N.B. – Am relatii bune cu Ambasada romana din Londra si ma preocupa viata si manifestarea romanilor de aici. Lucrurile sunt inca la inceput fiindca marele val de emigranti e relativ tanar. Anglia a fost mai putin deschisa fata de romani dar acum ii apreciaza foarte mult. Totusi in opinia mea si dupa putina mea experienta aici, societatea romaneasca din Anglia este inca fluida. Sunt incercari timide de organizare si de concentrare a eforturilor: un dispensar romanesc, o scoala in limba romana… dar va mai trece mult timp pana cand natiunea noastra cu gradul ei mic de coeziune va reusi sa se distinga si sa se manifeste ca atare in aceasta tara.

O.C. – Credeti ca s-ar putea forma anumite punti de legatura intre crestinatatea romana din Anglia si cea din SUA?

N.B. – Cred ca ele exista deja, probabil mai mult la nivel personal si local dar un cadru de schimb si comunicare nu exista si intr-adevar ar fi de dorit. Marea problema este ca americanii nu sunt priviti de englezi cu prea mare simpatie si cam tot ceea ce vine de acolo, desi este apreciat, totusi nu entuziasmeaza prea mult. O alta problema pe care o vad aici foarte pregnant este chestiunea vizelor. Probabil mai mult de jumatate din romanii de aici sunt ilegali si de aici si caracterul fluid al societatii noastre romanesti din Anglia. Daca s-ar ridica viza si s-ar legaliza libera circulatie atunci cred ca s-ar putea si se vor face multe lucruri bune. Ma astept insa ca pe puntea acesta de care vorbiti se va circula intr-un singur sens.

O.C. – In final v-as ruga sa adresati un gand cititorilor ziarului “Romanian Times” si in mod special comunitatilor de romani din Portland si Phoenix.

N.B. – Am avut harul sa marturisesc pe Domnul in mijlocul adunarilor de limba romana din Portland, Oregon si Phoenix, Arizona si am ramas foarte placut impresionat de simplitatea si de caldura dragostei fratesti si a credintei crestine de nuanta romaneasca. Domnul iubeste poporul nostru cu care ma laud eu zicand ca s-a nascut crestin, ca nu a avut razboaie de agresiune sau de cucerire, ca este asa de pasnic si de iertator, de iubitor si de ospitalier… In final sa spunem cu toti impreuna cu apostolul Pavel, Gal 6,14:In ce ma priveste, departe de mine gandul sa ma laud cu altceva decat cu crucea Domnului nostru Isus Hristos prin care lumea este rastignita fata de mine si eu fata de lume“. May The Good Lord Bless You!

Lucrarea si activitatea pastorului Nicu Butoi este mult mai vasta decat putem noi sa cuprindem intr-un articol. Actiunile sale trec dincolo de slujirea de la amvonul unei biserici, transpunandu-se in viata de zi cu zi, in practica. Un exemplu elocvent este ca domnia sa isi face timp pentru toti cei care au nevoie de ajutor fara sa tina cont de educatia, potentialul financiar sau “spita neamului” din care acestia fac parte. Am putea spune cu certitudine ca trasaturile mentionate de catre Rudyard Kipling in poezia “Daca” (publicata la Londra) se regasesc din plin in caracterul omului Nicu Butoi. Mai mult decat atat, am putea spune ca viata acestui om reflecta chipul Domnului Isus si viziunea pe care el o are este mai presus de orice ambitii personale. Astfel ca, dincolo de eminentul pastor si evanghelist, Nicu Butoi este un om foarte modest si accesibil. Domnia sa primeste zilnic sute si uneori chiar mii de mesaje de la prieteni si simpatizanti din intreaga lume.

Interviu realizat de jurnalistul Octavian D. Curpas
Phoenix, Arizona

Interviu realizat in 2007 pentru revista Romanian Times

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*