Ingerul pazitor al romilor din „Dallas-ul” Clujului: „Nu le mai tin predici. E prea usor sa le vorbesti frumos si apoi sa-i lasi sa moara de foame“

646x404Bert Looij (56 de ani) este de 19 ani „ingerul pazitor” al romilor din „Dallas-ul” Clujului, unde traieste o comunitate de 700 de suflete care au ramas fara niciun venit dupa inchiderea rampei de la Pata Rat. Milioane de euro si zeci de proiecte ale unor ONG-uri nu au facut ce a reusit olandezul. El a renuntat la predici, si-a suflecat manecile si a muncit cot la cot cu romii.

Intr-un oras precum Cluj-Napoca, al carui trecut si prezent sunt legate de film, parca nu te mira foarte tare existenta unui cartier numit Dallas. Serialul care le-a facut cunostinta romanilor, in primii ani de dupa Revolutie, cu viata luxoasa a unei familii de petrolisti texani i-a inspirat pe clujeni. Zona pestrita, aflata la cateva sute de metri de rampa de gunoi a orasului, unde casele erau construite din carton si celofan, iarin loc de gazon, oamenii aveau in curti mormane de gunoaie, a fost botezata, ironic, Dallas.

Cei circa 700 de romi de aici nu cauta petrol in maruntaiele pamantului, ci scormonesc dupa deseuri reciclabile la groapa de gunoi. Daca lainceputul secolului al XX-lea, capitala Transilvaniei era un mic Hollywood al Europei, unde a debutat celebrul regizor Michael Curtiz, in iunie 2015, la Cluj, debuteaza, tot in cinematografie, un alt Michael, de fapt un Mihai, Mihai Seplecan. Fost sofer al institutiei, tanarul de 33 de ani ajunge presedinte al Consiliului Judetean, iar in timpul liber isi pune mustata falsa si palarie si se joaca de-a actoria intr-o peliculain care are rolul de agent al Sigurantei in anul 1940.

Ca o nefericita coincidenta, in aceeasi luna iunie, Consiliul Judetean si Dallasul devin actori intr-o realitatea cu accente dramatice. Institutia inchide rampa de gunoi care reprezenta singura sursa de venit a romilor din zona. Brusc, 720 de oameni, multi dintre ei fara buletine si fara nicio calificare, raman fara o paine pe masa. „Famelie mare” – aproape ca nu exista gospodarie in jurul careia sa nu roiasca 4-5 copii-, remuneratie zero, dupa buget.
646x528„Nu cred ca poate exista un locin Europa mai sarac decat Pata Rat. Si este un lucru bun ca putem veniin tara voastra sa lucram. Pentru ca daca traiesti langa o groapa de gunoi, e usor sa uiti ca Dumnezeu i-a facut pe toti oamenii egali” Alex Fechete, naratorul serialului „Vin romanii”.

Cel mai sarac loc din Europa

„Nu cred ca poate exista un loc in Europa mai sarac decat Pata Rat. Si este un lucru bun ca putem veni in tara voastra sa lucram. Pentru ca daca traiesti langa o groapa de gunoi, e usor sa uiti ca Dumnezeu i-a facut pe toti oamenii egali”, spunea Alex Fechete, in documentarul „Vin romanii”, realizat in 2014, in timp ce pe ecran ruleaza imagini cu o coasta de deal plina de gunoaie, peste care sunt rasfirate case saracacioase.

Realitatea l-a contrazis pe naratorul controversatului serial realizat de Channel 4, exista un loc mai sarac decat Pata Rat pe care le-a prezentat-o britanicilor, speriati ca romii le vor manca lebdele din Hyde Park. Este vorba despre Pata Rat, dupa ce groapa de gunoi s-ainchis.

„Pe mine si pe romii din comunitatea celor adusi din oras nu ne-a afectat pentru ca noi nu traiam de acolo. Sunt insa aproximativ 700 de persoane care nu au ce sa manance pentru ca rampa era singura sursa de venit, singurul lucru pe care-l stiu face este sa recicleze deseuri ”, spune Alex pentru „Adevarul” la cateva zile dupa inchiderea gropii de gunoi.

Desi a devenit o mica vedeta in Anglia si a primit chiar si anul acesta oferte de munca, Pepe, cum ii spun locuitorii din Pata Rat, a ramas acasa. El lucreaza in cadrul unui proiect norvegian de incluziune a romilor ce locuiesc in jurul rampei de gunoi, facand legatura dintre comunitate si Asociatia de Dezvoltare Intercomunitara a Zonei Metropolitane Cluj. Alex din „Vin romanii” da un exemplu Alex Fechete, imbracat cu camasa hawaiana si pantaloni scurti, supravegheaza lucrarile de amenajare la o cismea cu apa din „Dallas”.

Platforma de acces a fost betonata si a fost ridicata o copertina din lemn. „Lucrez pentru ajutorarea oamenilor de aici. Ne straduim sa dam cateva exemple pozitive ca pe viitor imaginea romilor sa fie putin imbunatatita. Romii trebuie sa munceasca de doua ori mai mult ca sa demonstreze ceva, fie ca vorbim de sport sau de o slujba”, spune Alex.

Comunitatea din Pata Rat, adica circa 2.000 de suflete, este impartita ca Infernul lui Dante pe mai multe cercuri ale mizeriei. Sunt romii de pe Cantonului si comunitatea adusa de pe strada Coasteiin 2010, din care face parte si Alex, care traiesc independent de rampa. Apoi este Dallas-ul – 124 de familii care locuiesc in casele amenajate de fundatia unui olandez , si romii care traiesc efectiv pe groapa de gunoi in colibe improvizate – 19 familii. Afectati deinchiderea gropii de gunoi sunt membrii ultimelor doua comunitati.
BertBani din gunoaie

Iuliana are 65 de ani si locuiestein Dallas inca de la infiintarea comunitatii. Niciunul dintre cei opt copiii ai ei nu au reusit sa-si gaseasca un loc de munca dupa inchiderea rampei la sfatsitul lunii iunie.

„Majoritatea celor care locuiesc in Dallas traiau din rampa de gunoi. Majoritatea se si imbracau de aici. De cand s-a inchis nu au nicio posibilitate. Unii s-au angajat, majoritatea nu. Nu avem niciun drept, nu avem ajutor social, majoritatea nu avem buletine, nu avem scoala si nu avem calificari”, spune femeia. Ea crede ca rampa de gunoi oferea posibilitatea unei vieti rezonabile pentru romii de aici: „aveai mancare, puteai sa duci copiii la scoala, in fiecare zi faceai cate 40-50 de lei”.

Femeia spune ca romii de la Pata Rat au nevoie de un loc de munca si atat: „Nu cred ca vor merge la cersit sau la furat, pentru ca nu-s capabili de asta, sunt foarte respectosi. Ei vor sa munceasca. Am imbatranit aici si pe majoritateaii cunosc”.

Pastorul olandez

Cand o intreb cine a ajutat cel mai mul comunitatea, atat ea, cat ceilalti gura-casca din jur, spun la unison: „Domnu Bert ne-a ajutat cel mai mult”.

„Cand a venit el aici erau numai gunoaie, el ne-a facut case, ne-a facut gradinita, ne ajuta cand avem nevoie”, completeaza Iuliana. Lambertus Johannes Looij (56 de ani), adica „domnu Bert” esteintr-adevar un personaj de film. Spun asta pentru ca existenta unui astfel de om in Romania este aproape ireala. De profesie tamplar, Bert traia,in anii 90, o viata linistitain Olanda, intr-un orasel de langa Maastricht.

Dupa ce a vizitatin 1992 Romania, prin intermediul unei fundatii care aduce ajutoare, Bert a decis ca e nevoie de el aici. Pe cand aveain jur de 35 de ani a vandut tot si s-a mutat Ardeal. A avut mai multe proiecte de binefacerein Romania, dar de 19 ani este la Pata Rat si vrea sa stea aici „pana se stinge lumina”.

caseBert Looij „Eu nu mai predic la public. E prea usor asa” Fisa postului pe care singur si-a facut-o cuprinde de la strangeri de fonduri in Olanda sau in Romania, la construirea de case cu ajutorul voluntarilor si pana la cumpararea de Pampers pentru cei nevoiasi. Practic, Bert este acolo unde este nevoie de el.

„Nu planificam pe termen lung. Ne ocupam de situatiile care se intampla zilnic. Luna trecuta, cineva a donat 4.000 de kilograme de cartofi. Acum, vorbesc cu un prieten olandez care are o lucrare la Floresti si este de lucru pentru romi. Apoi, avem o inormantare si nu gasesc un loc de veci. Trebuie sa ma duc ca un cersetor sa ma rog pentru un loc de veci. Sunt multe probleme”, spune Bert.

El a fost crescut de mic in spirit religios si este pastor, dar a renuntat sa predice. „Eu nu mai predic la public. E prea usor asa. Sa vin duminica dimineata, sa fac o predica frumoasa si apoi sa las oamenii sa moara de foame. Eu predic aici, chiar acuma. Le arat oamenilor ca Dumnezeu ii iubeste adevarat”, explica Bert.

Citeste mai mult pe Adevarul

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*