Crestinismul a fost eliminat din viata publica a Statelor Unite

SAN DIEGO, CA - NOVEMBER 5:  An American flag flies next to a Rainbow flag at the San Diego Lesbian Gay Bisexual Transgender Community Center November 5, 2008 in San Diego, California.  Proposition 8, which bans same sex marriage, passed in yesterday's Calfironia election.  (Photo by Sandy Huffaker/Getty Images)

“Dreptul natural – legea lui Dumnezeu – va fi intotdeauna deasupra dreptului comun”, a declarat Alveda King, nepoata lui Dr. Martin Luther King Jr. si lider crestin de profesie. „Dumnezeu va avea ultimul cuvant in aceasta chestiune.”

Dar acum judecatorul Anthony Kennedy are ultimul cuvant.

Casatoria intre persoanele de acelasi sex a devenit Lege a tarii, fiindca dreptul homosexualilor si al lesbienelor de a se casatori este mentionat chiar acolo, in al 14-lea Amendament al Constitutiei, care a fost ratificat in 1868. Pur si simplu, noi nu l-am observat.

Tony Kennedy a constatat ceea ce, anterior, nicio instanta judecatoreasca nu a bagat de seama.

Lasand la o parte absurditatea deciziei, aceasta reprezinta un alt pas inainte catre revolutia pentru care pleda Antonio Gramsci. Inainte de a putea cuceri Occidentul – arata marxistul italian –, trebuie sa-i cucerim cultura.

Fiindca, numai daca modificam cultura, putem modifica modul de gandire si credintele oamenilor. Si atunci, o noua generatie va ajunge nu numai sa accepte, dar si sa imbratiseze conceptii carora parintii lor li s-au opus din rasputeri.

Sa reflectam la ce inseamna triumful revolutiei gramsciene in vremurile noastre.

In primul rand, are loc eliminarea cu totul din viata publica a Americii si din institutiile noastre de invatamant a credintei mostenite din stramosi, crestinismul. In al doilea rand, asistam la rasturnarea vechii oranduiri morale prin legalizarea, acceptarea si chiar celebrarea unor comportamente despre care vechiul sistem moral ne invata ca au un efect distructiv asupra societatii si indica decadenta morala.

Cat de profunde sunt schimbarile care s-au produs?

Pana la inceputul anilor 1970, Asociatia Americana de Psihiatrie considera homosexualitatea drept o tulburare mintala. Pana in acest secol, comportamentele homosexuale au fost considerate perversiuni si au fost chiar incadrate printre faptele penale.

Acum homosexualitatea este un nou drept constitutional, iar guvernatorul New York-ului, Andrew Cuomo, oficiaza casatorii civile intre homosexuali in fata clubului Stonewall Inn, locul unde s-a petrecut celebra revolta a homosexualilor din 1969 impotriva raidurilor politiei.

Acelasi lucru e valabil si in cazul avortului. Era, de asemenea, considerat un fapt rusinos, un pacat si o crima pana cand Harry Blackmun si alti sase judecatori au decis, in 1973, ca in al 9-lea Amendament se ascunde dreptul la avort.

S-a schimbat Constitutia? Nu, noi ne-am schimbat, asa cum a prezis Gramsci.

Ni se spune ca America a „evoluat”, avand acum alte conceptii cu privire la chestiuni precum avortul si homosexualitatea. Dar, in timp ce modul de gandire, convingerile, legile si, desigur, sondajele se pot schimba, se poate schimba oare si adevarul moral?

Sunt cele Zece Porunci, traditia crestina si dreptul natural asa cum a fost definit de [Toma de] Aquino bune pentru vremurile trecute, dar nu si pentru vremurile noastre?

Daca ceea ce a scris judecatorul Kennedy reprezinta adevarul moral, ce se poate spune in apararea crestinismului care ne invata de 2000 de ani ca homosexualitatea este un comportament cu un impact distructiv asupra societatii si un semn al decaderii morale?
Cu trei decenii in urma, cel care scrie aceste randuri a fost criticat pentru ca a spus ca homosexualii „au declarat razboi naturii umane. Iar natura isi ia, in mod nemilos, revansa” – un discurs instigator la ura, se spunea.

Totusi, atunci cand scriam aceste cuvinte, bolnavii de SIDA din America erau de ordinul sutelor. Astazi, la nivel mondial, numarul lor este de ordinul milioanelor. Iar numarul bolilor cu transmitere sexuala din randul tinerilor americani care s-au alaturat revolutiei sexuale declansate in anii ’60 a atins proportii pandemice.

Ar putea un adevarat „progres social” sa aiba astfel de consecinte?

Daca este o dovada de progres ca o societate sa accepte uniunile intre homosexuali si sa le ridice la statutul de casatorie, atunci de ce niciuna dintre societatile infloritoare din trecut nu s-a gandit sa implementeze o reforma atat de „luminata”?

Imperiul Roman tarziu si Germania din vremea Republicii de la Weimar sunt cele doua exemple de societati indulgente fata de homosexualitate care ne vin in minte.

Adoptarea legii divortului fara motivare [de comun acord] a fost o prima reforma sociala promovata de elitele noastre, urmata de triumful revolutiei sexuale, de distribuirea de prezervative saracilor si tinerilor si de subventionarea avorturilor de catre Federatia pentru Planificare Familiala din America, atunci cand se ajungea in situatia neplacuta [in caz de sarcina].

Ce efecte au avut aceste reforme in America?

Observa cineva o legatură intre aceste reforme considerate varful de lance al progresului social si procentul de 40 % al copiilor nascuti nelegitim [in afara casatoriei] la nivel national, sau cel de 50 % al copiilor nascuti nelegitim proveniti din randul hispanicilor americani, sau procentul de 72 % al copiilor nascuti nelegitim din randul afro-americanilor?

Nu se observa o legatura intre situatia acestor baieti lipsiti de tata si rata tot mai mare a consumului de droguri si a abandonului scolar si cresterea, in ultima treime de secol, de aproape patru ori a numarului celor care se afla in inchisori?

Zilele trecute, un ziar titra ca, in randul albilor din America, numarul deceselor il depaseste acum pe cel al nasterilor. Aceasta situatie dureaza de zeci de ani in Europa, unde toate populatiile native scad vertiginos in timp ce oameni din Lumea a Treia vin in Europa din Mahgreb si Orientul Mijlociu.

Nu exista o legatura intre legalizarea avorturilor – 55 de milioane de avorturi au fost facute in SUA de la sentinta Roe vs. Wade [care a legalizat avortul in SUA] – si reducerea populatiei?

„Dumnezeu va avea ultimul cuvant in aceasta chestiune”, spune King.

Cu certitudine, in lumea viitoare, El va avea ultimul cuvant. Totusi, chiar si in aceasta lume, este greu sa gasim in trecut o civilizatie care L-a renegat pe Dumnezeu, care si-a lepadat credinta si vechile principii morale pe baza carora s-a dezvoltat ca civilizatie, care a imbratisat conceptii considerate de stramosii lor degradante, si care, cu toate acestea, sa fi supravietuit.

Presedintele nostru utopist o poate considera pe a noastra o „societate perfecta”.

Totusi, America nu a fost niciodata mai dezbinata si mai divizata – in privinta politicii si a programelor guvernamentale, a religiei si moralitatii. Nici macar nu mai putem ajunge la un numitor comun cu privire la ce este bine si rau, corect si gresit.
Mai suntem oare cu adevarat „o natiune sub conducerea lui Dumnezeu, indivizibila”?

Autor: Patrick Buchanan
Traducere: Irina Bazon

Patrick Buchanan este comentator si analist american, fost consilier a trei presedinti americani: Richard Nixon, Gerald Ford si Ronald Reagan. Este jurnalist si autor a numeroase best-seller-uri.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*