Sufletul neruginit

WoodcutterDoi oameni munceau in aceeasi padure taind lemne. Copacii erau mari, puternici si vanjosi.Cei doi taietori de lemne isi foloseau topoarele cu aceeasi maiestrie, dar cu metode diferite: primul lovea trunchiul cu o constanta de neinchipuit, lovitura dupa lovitura, fara sa se opreasca, decat cateva clipe pentru a-si mai trage rasuflarea.

Cel de-al doilea facea o mica pauza la fiecare ora. La apusul soarelui, primul taietor de lemne era la jumatatea trunchiului. Era lac de sudoare si n-ar mai fi rezistat nici cinci minute in plus.

Al doilea, sa vezi si sa nu crezi, terminase de doborat copacul cu trunchiul gros. Incepusera in acelasi timp, iar cei doi arbori erau la fel ca dimensiuni.

Primului taietor de lemne nu-i venea sa-si creada ochilor. „Nu mai inteleg nimic! Cum ai reusit sa termini cand te opreai la fiecare ora?“

Celalalt taietor zambi: „Tu ai vazut ca ma opream dupa fiecare ora, dar n-ai vazut ca profitam de pauza si pentru a-mi ascuti securea“.

Sufletul nostru este asemenea unei securi. Sa nu-l lasam sa rugineasca. Sa-l ascutim cate putin în fiecare zi. Cum? Va propun o scurta reteta: Imbratisati in fiecare zi persoanele dragi. Fiti iubitori fata de toti. Zambiti! Rugati-va! Ajutati pe cei din preajma voastra daca au nevoie de sprijinul vostru. Uitati-va la cer si priviti spre inalt. Viata e o lupta de care trebuie sa ne bucuram, nu ceva pe care e nevoie sa o induram.

B. Ferrero -„Istorioare pentru suflet“

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*