Doar lui Dumnezeu, marire!

The_Glory_of_God_(1)Nu imi doresc ca laurii din lume
Sa-mpodobeasca fruntea mea umila
si nici nu vreau ca sub un fals renume,
Sa-mi fac prieteni scrisi doar pe o fila.
Da, eu nu vreau ca sub imboldul firii,
S-astern cuvinte fara de valoare,
Ce gadila doar simtul omenirii
Si sufletul trimite la pierzare.

Eu ma aplec mai mult in meditare
Si cu un duh zdrobit, caut revenirea
La stadiul de „sfintit” si-n modelare,
Vad mana Celui Sfant si mantuirea.
Nu imi doresc inscrisuri virtuale
Si dalbe flori ce nu stiu ca sa moara…
De n-au in ele doruri ancestrale,
Sunt ca o struna rupta de vioara.

Sunt multi acei, prea multi „prieteni” care,
Odata nu au vrut sa-mi treaca pragul…
Cati stiu cand plang sau rana cand ma doare?
Cati mi-au purtat spre biruinta steagul?
Nu-i nimeni langa mine-n suferinta
Si „cei mai cei” au disparut in ceata,
A mai ramas doar nobila Fiinta,
Isus, Luceafar Sfant de dimineata.

Purtati de val, orbiti de stralucire,
Cautam in oameni ajutor la toate,
Uitam ca Dumnezeu este Iubire
Si pentru El, avem insemnatate.
De-aceea caut, pe cat mai mult posibil,
in tot ce fac, Cristos sa lumineze,
Iar eu sa fiu aproape invizibil
Si veghetor, s-astept pe metereze.

Tot ce-i lucrat, facut din slavi desarte,
Oricat efort si ravna as depune,
Toate conduc in fire, catre moarte
Caci viata insasi e-o desertaciune.
Cand Duhul Sfant e cel ce-nfaptuieste,
Slavit va fi doar Tatal, Creatorul,
Lucrarea mea pe Domnul proslaveste,
Caci El e vesnic! Eu, sunt muritorul…

Lucica Boltasu

2 Comments

  1. Boltasu Lucica

    Fii binecuvântată draga Dana! Slăvit sa fie Domnul!

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*