EU nu sunt Charlie (Opinii)

Eu nu sunt CharlieStiu, sunt nesimtit, e impotriva trendului, … dar… nu, eu nu sunt Charlie! Efectele evenimentului tragic din Paris zguduie inca intreaga lume si relanseaza discutii cu privire la limitele libertatii de exprimare sau cu privire la inexistenta lor.

Multi, mai mult sau mai putin politicianist, mai mult sau mai putin pe un fond emotional si lipsit de ingredientele criticii necesare unei analize obiective, si-au asumat public identitatea saptamanalului de satira Charlie.

Nu m-ar fi deranjat daca era exprimată compasiunea, respingerea faptelor celor trei ucigasi alaturi de tragerea unui semnal de alarma cu privire la bunul simt, cu privire la respectul fata de “ceilalti”.

Insa nu, toti vor sa fie Charlie. Da’ cine e Charlie si de ce sa fiu si eu un Charlie?

Impartasesc eu aceleasi viziuni cu Charlie (autointitulat anti-rasist), am aceleasi valori, am acelasi dispret fata de orice nu imi place mie si ce nu sta pe agenda mea de stanga? Sunt eu la fel de insensibil, in numele (abuzului) libertatii de exprimare, cu sentimentele celorlalti la fel ca Charlie? Imi bat joc de Dumnezeu si de Allah si de orice si oricine imi incurca agenda ascunsa sau frustrarile personale? As vinde-o si pe mama, as face orice doar ca sa cresc tirajul, sa fac sa se discute despre mine si sa ma duc cu sacul de bani acasa?

Nu! Si atunci de ce sa fiu Charlie? Si atunci de ce sa fii si tu Charlie? Inteleg compasiunea, inteleg apararea libertatii de exprimare. Ele sunt necesare si binevenite, dar de ce sa fiu Charlie?

Dincolo de aceasta asumare emotionala si inadecvata, am mari indoieli cu privire la sinceritatea comentatorilor si indignatilor. Observati cu atentie ca aceleasi personaje care sustin ca poti sa spui orice, oricand si oricum despre oricine, devin brusc monumente ale tristetii si indignarii cand sunt luate chiar ele in obiectiv. Plang in direct si se dau de ceasu’ mortii ca vai, pana unde poate merge nesimtirea celorlalti. Urmariti cu atentie (daca rezistati) emisiunile dedicate barfei, atacurilor la ceilalti dar mai ales reactiile cand prezentatorii sunt luati in colimator.

Gandeste-te cum ai reactiona cand altii ar rosti jigniri false, nefondate, rautacioase, la adresa ta si a familiei la o ora de maxima audienta sau in ziarul cu cel mai mare tiraj. Sigur, si tu ai dreptul la libera exprimare, ai putea sa desenezi in fata blocului o caricatura cu autorul, ai putea sa iti bati joc de el in cadrul sedintei de bloc, ai putea sa incerci sa cumperi spatiu publicitar de 10.000 de euro ca sa il faci de ras sau ai putea cere dreptul la replica….publicat intr-un colt.

E ok sa ne batem joc de ce au altii mai sfant, dar e mai greu de inghitit cand isi bat joc altii de ce avem noi mai de pret.

Ia faceti cateva caricaturi cu ateii coborati din maimute, provenite din balene carora le-au crescut brusc sau lent plamani si picioare si n-au murit cand au iesit pe uscat sa ia aer, provenite la randul lor dintr-o supa. Ia faceti caricaturi cu homosexuali sa vedeti ce rad si se distreaza felcitandu-va pentru talentul artistic deosebit si multumindu-va pentru orgasmul intelectual provocat. Ia spuneti-le ca sunt in intuneric … sa vedeti ce repede sunteti atacati cu flori (in ghivece).

La fel ca reprezentantii oricarei ideologii si charlistii trebuie sa suporte atunci cand viziunea lor despre lume e pusa sub semnul intrebarii. Cand parerea lor despre libertatea de a-si bate joc de orice, fara vreun motiv de corectare al unor greseli, de sanctionare publica a unor obiceiuri nepotrivite, cum ar fi caricaturizarea lui Dumnezeu Tatal, Fiul si Duhul Sfant intr-o orgie homosexuala, sau Mohamed cu fundul in sus si ornat cu o steluta, sunt criticate si atacate de cei lezati, acestea trebuie si ele acceptate, in numele aceleiasi libertati de exprimare.

Din pacate, tagma celor care vor libertate si legi antidiscriminare, dar, doar pentru ei, sar imediat sa atace si sa acuze de fanatism religios, ignoranta si lipsa de umor…. Este adevarat ca, profitand de spirala tacerii in care crestinii se afla de mult timp, in cazul mai sus amintit, reactiile au fost nesemnificative. In Europa, crestinii prefera sa taca, sa se ascunda, comenteaza pe la colturile bisericii insa nu au puterea interioara de a-si asuma valorile si de a le sutine. Nu violent. Ferm si deschis.

Pentru a testa afirmatiile de mai sus, as face cateva teste publice. Dar pana atunci hai sa facem un test pe tine!

Hai sa ne inchipuim ca as fi un caricaturist talentat si:

– l-as desena pe Charb in cosciug si as adauga textul: “A mai murit un prost.”

– as desena niste caricaturisti cu creioane, cum e la moda, si niste tipi amuzati cu pistoale in mana alaturi de textul: “Cine rade la urma, rade mai bine”

– as desena-o pe mama lui Charb cu fundul in sus si o steluta alaturi de cuvintele “M-am razgandit! Mai bine mor in genunchi decat in picioare. E mult mai placut!”

– Ti-as desena copilul intr-o postura nepotrivita, pe maica-ta sau pe nevasta vietii tale sugerand niste lucruri care iti provoaca limitele

– As desena un cuplu de homosexuali in fata unei Biserici si cuvintele “Si cu …. si cu sufletu-n Rai nu se poate”

Hai sa ne mai inchipuim ca as fi prim-ministrul Romaniei si as spune in mod oficial urmatoarele cuvinte (adaptare dupa o versiune australiana):

„Homosexualii, ateii si minoritatile religioase, nu ortodocsii trebuie sa se adapteze. Asta e, va convine sau nu. Sunt satul de ingrijorarea acestei natiuni in privinta ofensarii unor indivizi sau a culturii acestora.

Ne casatorim cu femei si facem dragoste cu ele pentru a face copii si ne dezgusta atunci cand vedem barbati ca se saruta pe strada sau vor sa adopte copii. In consecinta, daca doriti sa fiti parte a acestei societati, faceti la fel!

Majoritatea romanilor sunt ortodocsi. Acesta este un fapt statistic si o majoritate ortodoxa sta la baza fondarii acestei natiuni, ceea ce este clar documentat. E cu siguranta adecvat a se afisa asta pe peretii scolilor noastre. Daca ortodoxia, asa cum o practicam noi, este o ofensa pentru voi, va sugerez sa considerati o alta parte a lumii ca fiind casa voastra, intrucat ortodoxia este parte a culturii noastre.

Aceasta este PATRIA NOASTRA, PAMANTUL NOSTRU si STILUL NOSTRU DE VIATA si va vom permite orice oportunitate pentru a va bucura de toate acestea. Dar imediat ce incetati a va mai plange, vaita si ingrozi de Steagul nostru, de Onoarea noastra, de crezul nostru Crestin, de Stilul nostru de Viata, va recomand cu caldura sa profitati de o alta mare liberatate romaneasca, LIBERATATEA DE A PLECA.

Daca nu sunteti fericiti aici, atunci PLECATI. Nu v-am obligat noi sa veniti sau sa continuati sa traiti aici. Voi doriti acest lucru. Asadar, acceptati tara in care doriti sa traiti.”

Sunt aceste exemple potrivite? Ai mai rade? Ai mai sutine dreptul la libera exprimare in aceasta forma sau ai considera ca este discriminare?

M-ai suna sa ma feliciti cat de talentat am fost sau m-ai injura? Ai aplauda frenetic ideile revolutionare ale prim-ministrului? Ai mai crede ca libertatea de exprimare nu are absolut nicio granita? Sau ai incepe sa consideri ca totusi si libertatea de orice fel are limitele ei, existente, nu pentru a te face nefericit, ci, pentru a te bucura pe deplin de ea?

Revenind, dacă nu iti lipseste cu desavarsire inteligenta, nu vei atata un caine cu batul, acuzandu-l dupa aceea ca te-a muscat si ca nu a inteles gluma. Daca esti mai inteligent ca un caine, te vei abtine. Mai ales cand actiunile tale nu au niciun sens, e doar dorinta (probabil cu radacini psihologice) de a enerva cainele.

Un lucru poate fi exprimat in diverse moduri. “Exprimarea” inseamna o exteriorizare a unor idei, a unor sentimente. Unii pot intelege ca violenta este tot o exprimare legitima insa libertatea de exprimare are totusi granite pentru ca „Libertatea ta se opreste acolo unde incepe a mea”.

Din pacate multi citeaza articolul 10 al Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale insa uita ca are doua paragrafe, insa, din pacate, al doilea este ignorant in acest context:

1. Orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie si libertatea de a primi sau de a comunica informatii ori idei fara amestecul autoritatilor publice si fara a tine seama de frontiere. Prezentul articol nu impiedica statele sa supuna societatile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare.

2. Exercitarea acestor libertati ce comporta indatoriri si responsabilitati poate fi supusa unor formalitati, conditii, restrangeri sau sancțiuni prevazute de lege, care constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru securitatea nationala, integritatea teritoriala sau siguranta publica, apararea ordinii si prevenirea infractiunilor, protectia sanatatii sau a moralei, protectia reputatiei sau a drepturilor altora pentru a impiedica divulgarea de informatii confidentiale sau pentru a garanta autoritatea si impartialitatea puterii judecatoresti.

De asemenea, si in Romania, gasim o descriere a limitarilor Libertatii de Exprimare in dreptul articolului corespondent (30): in dreptul paragrafelor:

(6) “Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine.

(7) Sunt interzise de lege defaimarea tarii si a natiunii, indemnul la razboi de agresiune, la ura nationala, rasiala, de clasa sau religioasa, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publica, precum si manifestarile obscene, contrare bunelor moravuri.

Asadar abuzul de drept sau ascunderea unor fapte reprobabile in spatele unor drepturi folosite in alt sens decat cel atribuit si specific nu intra in sfera libertatii de exprimare, ci reprezinta discriminare, incitare la ura, obscenitate, atacuri la demnitatea unei persoane etc.

Pana si satira are regulile ei. Iar una dintre acestea este sa nu te atingi de “samburele” demnitatii persoanelor vizate. Sa ii permiti celui vizat sa rada si el cu tine, cat de bine l-ai surprins asa cum este el cu adevarat, chiar daca rasetele din apartamentul lui nu se vor dubla in public si chiar daca totul a fost exagerat, gonflat, pentru o claritate mai mare.

Forta cuvintelor si a imaginilor este binecunoscuta. Si ea ucide. Pe interior, este adevarat! Dar … UCIDE! Iar aceasta opinie nu inseamna ca sunt de acord cu ce au patit cei de la Charlie, nu pot fi puse pe acelasi calapod. Nici nu vreau nici sa justific ce au facut cei trei fanatici sau sa spun ca si-au meritat-o cei decedati. Departe de asa ceva.

Totusi, inainte de a fi Charlie, macar sa ne convingem ca nu suntem un Charlie emotional sau contextual. Poti apara libertatea de exprimare, poti sa ai compasiune si fara sa fii Charlie.

Pentru Charlie, viziunea proprie despre lume este cea mai potrivita, peste criticile si viziunile celor nemultumiti. Dar alaturi de Charlie, traiesc si altii, cu alte viziuni. Si e si dreptul acestora sa critice viziunea lui Charlie. Nu cu gloante, cu caricaturi si cuvinte. Dar in limitele nivelului de superioritate sustinut, nu in baza discursului si actiunilor violente, in oglinda.

Iar Charlie, in spiritul traditiei franceze a satirei, trebuie sa isi aduca aminte ca satira si libertatea de exprimare au granite. Cand le incalci, satira nu se mai poate numi satira ci devine altceva: poezie, roman psihologic, discriminare sau gunoi iar libertatea de exprimare devine abuz sau impotenta intelectuala ori emotionala.

Din acest motiv, dincolo de compasiune, dezgust pentru ceea ce s-a intamplat si ce se va intampla in viitorul apropiat, in ceea ce ma priveste, eu nu sunt Charlie si nici nu vreau sa devin unul. Ne despart prea multe lucruri.

Autor: Aurelian Horja

6 Comments

  1. Domnule Horja,jos palaria !!!!!!

  2. radu lazaroiu

    Aveti perfecta dreptate:”je ne suis pas Charlie, eu sunt roman,eu sunt ortodox,eu sunt om(ordinea este pur aleatoare)!”

  3. Au dus mistocareala la extrem.

  4. Gresiti..nu este vorba de asi bate joc de persoana fizica ci mai degraba de persoane publice iar intotdeauna este un mesaj transmis. Orice cititor sau om intelept trebuie sa vada satira la gradul al 3 lea.

  5. De unde stiti ca sunteti nesimtit? sau ca „eu sunt Charlie” e un trend? Sunteti liber sa credeti ce doriti, sa va raliati cui doriti, aveti dreptul la pareri … . Cine-i Charlie, e Charlie, si cu asta basta. Nu vad nici o problema in faptul ca sunteti dezgustat. Personal, cred ca „eu sunt Charlie” se refera la raportul revista dezgustatoare/ kalashnikov, si atat. Restul s-au discutat si se vor mai discuta cat va fi lumea.

  6. Nici eu nu sant „charlie”! Nu am fost niciodata! Eu sunt un slujitor al lui Hristos si Hristos n-a facut niciodata nimic de felul acesta. Domnul sa ne pazeasca!Domnul sa va binecuinteze domnule Horja! Ma bucur sa gasesc opinii de felul acesta, gandite si trecute prin inima.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*