Limbajul randunicii – Danut Alexandru Jercan

© Marshall FaintichAu venit cinci rândunele
Și s-au așezat pe sârmă…
Șușoteau ele-ntre ele
Câte-n lună și în stele
Despre vremea cea din urmă…

Cum lipsea traducătorul
Am privit cu luare-aminte:
Tot vorbea ciripitorul…
Cum să-i înțeleg eu dorul
Și zborul dintre cuvinte?…

Ne-având dicționare
Cu un cumul lexical,
Nici „motor de căutare”,
Mi-amintii din întâmplare
De limbajul non-verbal…

Și-am început să-mi dau seama
Ce se întâmpla pe vale…
Un lăstun trecuse vama,
Venise cu telegrama
Despre un sfârșit de cale…

Vara-și încheia sezonul
Maxim într-o săptămână,
Și-avea să ocupe tronul
Și să-și fluture blazonul
Toamna, cea de-a treia zână.

Iar pe sârma înnegrită
Ce transporta energie,
Rândunele de elită
Discutau știrea sosită
Plănuind o strategie.

Doamne, câte legi nescrise…
Ce sensibilă natură…
Urechea mea auzise
Dar încă nu izbutise
Să-nțeleagă-așa Scriptură…

Dar de-acum voi lua aminte
La cuvintele Scripturii
Și-mi voi face timp, Părinte,
Ca să-mi iau ca Diriginte,
Marea carte a naturii!…

Danut Alexandru Jercan

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*