Semnele revenirii pe curand a Domnului Hristos. Partea I: Lumea naturala

cutremurSfanta Scriptura nu numai ca ne descopera modul si scopul revenirii Domnului Hristos, ci descrie si semnele ce vorbesc despre iminenta acestui eveniment culminant. Primele semne, anuntand a doua venire, au avut loc cu mai bine de 1700 de ani dupa inaltarea Domnului Hristos, iar altele le-au urmat, contribuind astfel la punerea in evidenta a faptului ca venirea Sa este foarte aproape.

Semne in lumea naturala. Domnul Hristos a profetizat ca vor fi „semne in soare, in luna si in stele (Luca 21, 25), aratand ca „soarele se va intuneca, luna nu-si va mai da lumina ei, stelele vor cadea din cer si puterile care sunt in ceruri vor fi clatinate. Atunci se va vedea Fiul omului venind pe nori cu mare putere si slava” (Marcu 13, 24-26). Pe langa acestea, Ioan a vazut ca un mare cutremur va preceda semnele ce vor avea loc pe cer (Apoc. 6, 12). Toate aceste semne vor marca sfarsitul celor 1260 de ani de persecutie.

1. Marturia pamantului. In implinirea acestei profetii, „cel mai mare cutremur cunoscut” a avut loc la 1 noiembrie 1755. Cunoscut sub numele de cutremurul de la Lisabona, efectele lui au fost simtite in Europa, Africa si America, acoperind o suprafata de peste sase milioane kilometri patrati. Distrugerile produse de el si-au avut centrul in Lisabona, Portugalia, unde numai in cateva minute a facut una cu pamantul cladiri publice si locuinte, producand zeci de mii de morti. In timp ce efectele fizice au fost mari, impactul lui asupra gandirii timpului a fost la fel de mare. Multe fiinte omenesti l-au recunoscut atunci ca un semn profetic al sfarsitului, incepand sa acorde o serioasa consideratie judecatii lui Dumnezeu si zilelor din urma. Cutremurul de la Lisabona a dat un impuls studierii profetiei.

2. Marturia soarelui si a lunii. Douazeci si cinci de ani mai tarziu, a avut loc urmatorul semn mentionat in profetie – intunecarea soarelui si a lunii. Domnul Hristos a scos in evidenta timpul implinirii acestui semn, notand ca el avea sa urmeze dupa necazul cel mare – cei 1260 de ani ai persecutiei papale despre care se vorbeste in alta parte a Scripturii (Mat. 24, 29). Dar Hristos a spus ca necazul ce avea sa preceada aceste semne va fi scurtat (Mat. 24, 21. 22). Datorita influentei Reformatiunii si a miscarilor ce s-au dezvoltat din ea, persecutia papala a fost, in adevar, scurtata, astfel incat pe la mijlocul secolului al optsprezecelea ea incetase aproape cu totul. In implinirea acestei profetii, pe 19 mai 1780, o extraordinara intunecime a coborat asupra partii nord-estice a continentului american.

Reamintindu-si acest eveniment, Timothy Dwight, presedintele Universitatii Yale, spunea: „Ziua de 19 mai 1780 a fost o zi remarcabila. Lumanarile au fost aprinse in multe case; pasarelele au tacut si s-au facut nevazute, iar pasarile de curte s-au retras la culcare. Un gand, o parere generala predomina, si anume ca ziua judecatii a sosit.” Samuel Williams de la Harvard arata ca intunecimea „a inceput odata cu norii venind din sud-vest, intre orele 10 si 11 dimineata si a continuat pana la miezul noptii urmatoare, in diferite localitati, variind in intensitate si durata. In unele locuri, oamenii nu puteau vedea sa citeasca in aer liber ceva tiparit”.

Dupa parerea lui Samuel Tenny, „intunecimea serii care a urmat a fost, probabil, la fel de densa, cum nu s-a mai vazut de cand cuvantul Celui atotputernic a dat nastere luminii. Daca orice corp luminos din Univers ar fi fost invesmantat intr-o umbra impenetrabila sau aruncat in nefiinta, intunericul n-ar fi putut fi mai desavarsit.” La orele 9, in seara aceea, a aparut o luna plina, dar intunericul a persistat pana dupa miezul noptii. Cand luna a devenit vizibila, ea avea culoarea sangelui. Ioan descoperitorul a profetizat despre evenimentele extraordinare ale acelei zile. Dupa cutremur, scria el, „soarele s-a facut negru ca un sac de par, luna s-a facut toata ca sangele” (Apoc. 6, 12).

3. Marturia stelelor. Atat Domnul Hristos, cat si Ioan au vorbit si despre caderea stelelor, care va arata ca venirea Domnului Hristos este aproape (Apoc. 6, 13; cf. Mat. 24, 29). Marea ploaie meteoritica din 13 noiembrie 1833 – cea mai intinsa desfasurare de stele cazatoare inregistrata candva – a implinit aceasta profetie. S-a estimat atunci ca un singur observator putea vedea aproximativ 60.000 de meteoriti pe ora. Ea a putut fi vazuta din Canada in Mexic si din mijlocul Atlanticului pana in Pacific, multi crestini recunoscand in ea implinirea profetiei biblice.

Un martor ocular spunea ca „abia daca mai era un spatiu pe firmament care sa nu fie plin in fiecare moment cu aceste stele cazatoare, iar pe cer nu puteai vedea, in general, vreo deosebire; uneori insa, ele cadeau in grupuri, aducandu-ti aminte de smochin, ce atunci cand este scuturat de vant, isi leapada smochinele timpurii.”

Domnul Hristos a dat aceste semne pentru a alerta pe crestini cu privire la apropiata Sa revenire, astfel incat ei sa se poata bucura in asteptarea lor si sa fie pe deplin pregatiti pentru ea. „Cand vor incepe sa se intample aceste lucruri”, a spus El, sa va uitati in sus si sa va ridicati capetele, pentru ca izbavirea voastra se apropie”. Si El a adaugat: „Vedeti smochinul si toti copacii. Cand infrunzesc, si-i vedeti, voi singuri cunoasteti ca de acum vara este aproape. Tot asa, cand veti vedea intamplandu-se aceste lucruri, sa stiti ca Imparatia lui Dumnezeu este aproape” (Luca 21, 28-31).

Aceasta marturie unica a pamantului, soarelui, lunii si stelelor, care a avut loc intr-o succesiune precisa si la timpul profetizat de Domnul Hristos, a indreptat atentia multora catre profetiile referitoare la a doua venire.

Sursa: adventist.ro

Mai citeste si:

Semnele revenirii pe curand a Domnului Hristos. Partea II: Lumea religioasa

Semnele revenirii pe curand a Domnului Hristos. Partea III: Cresterea nelegiuirii

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*