Strigatul tacerii – Danut Alexandru Jercan

img_1895Tacerea Lui, a-nfiorat pamantul
Asa incat s-a scuturat de-amar…
Chiar daca nu a fost rostit Cuvantul,
Pamantul a-nteles ce-nseamna HAR!

Tacerea Sa, a predicat iertarea
Si mantuirea numai prin credinta
Ca fratii Lui sa poata trece marea
De la esec la marea biruinta.

De ce tacea? Poate n-ai inteles…
Obisnuit mereu sa tot raspunda
Poate intrebi, cu mare interes:
Ce ascundea tacerea Lui profunda?

Adesea a rostit avertizari
Si fericiri, fagaduinte rare…
Vorbele Lui, cu rost de vindecari,
Erau motiv de mare sarbatoare!…

Dar cand tacea? Avea un inteles?
Era tacerea Lui indeajuns?
Pacat ca cei mai multi n-au inteles
Ca pana si tacerea-i un raspuns!…

Pacat ca unii au gasit meschina
Tacerea Lui cand altii-L judecau
In loc sa strige lipsa Lui de vina,
A stat tacut… si altii-L condamnau!…

Dar Universul asculta atent
Tacerea Lui cu aura de stea
Si isi imagina un vis advent
In care chiar tacerea le vorbea…

Danut Alexandru Jercan

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*