Cand va veni – Danut Alexandru Jercan

22

Când va veni? Eu nu pot spune,
Doar pot să spun că… „în curând…”
Apoi? Prin multă rugăciune,
Pot fi loial faptelor bune
Având pe Dumnezeu în gând.

Cât mai așteaptă? N-am de unde
Să știu exact, să spun o dată…
Sunt limitat, nu pot răspunde,
Dar pot să las să mă inunde
Iubirea Lui nemăsurată.

Cât timp de har mai desfășoară,
Chemările să-I mai ascult?
Nu-i o-ntrebare prea ușoară
Dar scrie-n sfânta Lui „Comoară”
Că nu mai e așa de mult…

Ceasul profetic ce marchează
Cu un aplomb dumnezeiesc
De-i miez de noapte sau amiază
Îmi strigă, mă avertizează,
Strigându-mi să mă pregătesc.

Iar semnele… mereu mai dese,
Mai încărcate de strigare
Mă fac în stare să îmi pese,
Ca lăsând alte interese
Să mă gătesc de sărbătoare.

Și zilnic, alinându-mi dorul
Citind ce scrie-n profeție
Despre Isus Mântuitorul,
Să-nlătur din iubire, norul,
Să fiu la rândul meu solie.

În piața mare din cetate
Sunt tot mai mulți nefericiți
Robiți durerii blestemate…
N-ar fi mai bine-n libertate?
Prieteni, voi vă pregătiți?

Danut Alexandru Jercan

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*