Ce lasi in urma ta? – Danut Alexandru Jercan

81

Vremea se scurge ca paraul rostogolindu-se in goana
Cand peste pietre, crengi si frunze, cand spre prapastia vicleana…
Iar daca pietrele raman, apa trecand ca o parere,
Asa se duce vremea vietii, uşoara, ca o adiere…

Pleci surazand, pe drum spre maine, si nu iti pui nici o’ntrebare
De parca n-ai avea un capat cu ritual de-nmormantare…
De parca zborul va fi vesnic de pe pamant spre Univers,
De parca in istorii sacre, nu esti un tradator ci vers…

Pe unde treci, trasezi o urma, ramane sigur un exemplu,
Ori vei zidi o discoteca, un bar de noapte sau un Templu…
Ori vei fi sfetnic bun in toate, ori un conducator satrap,
Ori un agent, cu cruci in sange, care lucreaza pentru Tap.

Parcurgi in fuga tot mai mare, fara sa vrei, raliul vietii
Si uiti sa te transformi, prin ruga, in vestitor al diminetii…
Ce bine-ar fi sa uiti prostia, pacatul ce hraneste firea
Si angajandu-te, ca Pavel, sa predici lumii, mantuirea!

Ce bine-ar fi sa lasi in urma iubirea de placeri, de bani
Si renuntand la bautura sa speri ca peste cativa ani,
Cand Domnul o sa vrea sa vina s-aduca pacea pe pamant
Sa – si aminteasca si de tine si sa iti dea statut de sfant!

Ce bine-ar fi sa stingi tigara, sa uiti de fum, sa nu ai fumuri,
Ca la final de cariera sa nu ramai strain pe drumuri…
Ba dimpotriva, sa fii tare, crestin adevarat, advent,
Avand asigurarea clara că ai in cer apartament!

Da, Dumnezeu iti poate face un caracter desavarsit…
Poti fi profet, poti fi solie, poti fi salvat, poti fi iubit…
Dar trebuie sa vrei… Minunea, nu te obliga la cuvant…
Tu doar sa vrei si-atat… de restul, o sa se-ocupe Duhul Sfant!

Danut Alexandru Jercan

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*