Pe Via Dolorosa – Danut Alexandru Jercan

via-dolorosa

Am descoperit un suflet sensibil, un poet daruit cu mult har de Domnul nostru bun, si versurile pe care le vom publica speram din toata inima sa va aduca un strop de pace, de bucurie negraita si sa fiti cu un pas mai aproape de cer, caci Domnul este aproape, bate la usa inimii fiecaruia dintre noi.

E saptamana in care majoritatea romanilor sunt cuprinsi de sentimente mai bune, gandesc mai frumos despre semeni si fac gesturi unii catre altii. Motivul este cunoscut, se sarbatoreste Invierea Mantuitorului. Si chiar daca modul nostru de a-L onora pe Cel ce aduce lumina zile si ne-a tesut in pantecele mamei nu este aidoma majoritatii, nu putem decat sa privim la crucea lui Isus si sa exclamam, asemeni poetului Danut Alexandru Jercan: „O, Doamne!… Te iubesc!…”

Poemele aduc liniste si lumina in sufletul celui ce patrunde in acest univers poetic, amintesc frecvent Jertfa Mantuitorului –descrisa intr-un mod sublim in poemul de fata: Lacrimile ce-ai lasat/in praf ca amintire…” sunt lacrimile unui Dumnezeu atotputernic si iubitor care a lasat cerul de dragul nostru. Nu poti ramane insensibil la un mesaj poetic atat de emotionant care ne aminteste la fiecare vers ca exista un Dumnezeu care nu a uitat pe nimeni, in bratele Caruia te poti refugia in orice vreme si, cum frumos spune Danut Alexandru Jercan: Golul din suflet mi-ai umplut/Cu pacea Ta divina/Paharul care Te-a durut/Mi-a dat ca orizont placut/Trairea in lumina.

Iubitorii de poezie pot aprofunda creatia poetica pe pagina personala a lui Danut Alexandru Jercan.

Dumnezeu sa va dea mult har in continuare!

Cu pretuire, Dana Dobre

Pe Via Dolorosa

Pe drumul crucii, greu oftand
Si suspinand cu jale,
Mergeai purtand o ruga-n gand
Sa nu ma aflu tremurand
Cand voi cadea pe cale.

Duceai cu Tine vina mea
Spre dealul Capatanii
Sa nu imi fie crucea grea
Si sa nu fug cumva de ea
Asa cum fac paganii.

Din lacrimile ce-ai lasat
In praf ca amintire
Am inteles ca m-ai iertat,
Si ca m-ai reabilitat
Din prea multa iubire.

Te-ai clatinat nemangaiat
Sub apriga povara
Dar demn, calvaru-ai suportat
Sa-mi fie calea de urmat
Frumoasa si usoara.

Golul din suflet mi-ai umplut
Cu pacea Ta divina,
Paharul care Te-a durut
Mi-a dat ca orizont placut
Trairea in lumina.

Ce-as mai putea sa spun acum,
Si cum sa-Ti rasplatesc?
Nu am cu ce dar strig pe drum
Chiar daca trec prin foc si fum:
O, Doamne!… Te iubesc!…

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*