Eu n-am stiut, Isuse – Lucica Boltasu

jesus_nailed_to_cross1Citesc si plang. Pentru ca-mi dau seama ca Dumnezeu ne vorbeste, ne spune atatea lucruri intr-un mod minunat, prin oameni deosebiti pe care i-a randuit sa trezeasca simtaminte nobile, sa ne aminteasca faptul ca El, Creatorul nostru, e la control.

Sora Lucica Boltasu e inzestrata cu un talent deosebit, si atunci cand i-am citit prima oara poeziile, avem simtamantul de ceva ireal, ce vine de dincolo de zari, sa-mi spuna exact cuvintele de care aveam nevoie: de pace, de liniste, de bucurie, de rabdare si multe altele care nu vin de altundeva decat de la bunul nostru Dumnezeu, prin Duhul Sfant.

Ascultand si citind aceste poezii, draga copil al lui Isus, iti vei aminti de jertfa Sa mantuitoare, de lacrimile Sale, de bunatatea Sa fara margini, de intruparea Sa si mai ales, de faptul ca El vine in curand ca sa ne ia acasa.

Cu un farmec aparte de a insirui cuvintele, poeta subliniaza intr-un mod original trairi omenesti care isi au originea in iubirea desavarsita a lui Isus, amintind frecvent ceea ce a facut Dumnezeu pentru noi, laudandu-L pe Cel ce a stat pe cruce si povestind minunile Lui.

Nu am cunoscut-o niciodata pe sora Lucica decat prin cuvintele minunate, prin gandurile transmise, si mi-a fost indeajuns sa recunosc ca Dumnezeu este Cel care a trimis-o sa ne vorbeasca, sa ne aminteasca ca El este la control si ca trebuie sa ramanem uniti in dragostea Lui.

Cu pretuire, Dana Dobre

***

Eu n-am stiut, Isuse, ca Tu ai fost cu mine,
Cand parasit in lume, gustam din plin, amarul,
Si nu stiam ca plansul ce-mi ineca privirea,
Era si al Tau planset, ce-anticipa calvarul.

Eu n-am stiut ca raul si vorbele pripite
Ce le rosteam adesea, Te biciuiau pe Tine
Si nu stiam ca rana din coasta Ta cea sfanta,
Lasa sa curga sange si apa peste mine.

Eu n-am stiut ca truda, sudoarea-mi de pe frunte,
Era o alergare spre neant, desertaciune
Si nu stiam ca toate, Te inrobeau pe Tine,
Te osandeau pe cruce, Tu, Astru in genune.

Eu n-am stiut ca firea, natura-mi pacatoasa,
Ce sade in adancuri, imi da din veac sentinta
Si nu stiam ca Duhul, prin Tine ma salveaza,
Prin Har si mila sfanta, mi-aduce biruinta.

Eu n-am stiut,Isuse, ca dragostea-Ti suprema,
Ma proteja pe mine, un vierme, in tarana
Si n-am stiut ca ruga ce-ai spus-o catre Tatal,
Ma inalta spre ceruri, ma izbavea de vina.

Eu n-am stiut ca norii ce-mi aduceau furtuna,
M-atentionau adesea, imi biciuiau mandria
Si nu stiam o, Doamne, c-ai coborat in lume,
Ca sa ma-nalti pe mine,Tu, Marele Mesia.

Eu n-am stiut ca-n drumul spre crucea blestemata,
Tu-mi pregateai o cale si-un loc in vesnicii
Si nu stiam ca spinii, ce-Ti presarau cararea,
Se vor preface-n lauri, atunci cand vei veni.

Eu n-am stiut, Isuse, ca-un Ghetsimani de veghe,
Ai vrea sa-mi fie viata, cat mai exista Harul
Si nu stiam ca somnul in care zace lumea,
N-o va lasa sa treaca spre vesnicii, hotarul.

Eu n-am stiut ca mana ce-o intindeai spre mine,
Cauta sa ma aline, sa-mi ia din trup povara
Si nu stiam, o, Doamne, ca eul meu de tina,
Iti refuza oferta si-Ti aducea ocara.

Eu azi le stiu aceste si-Ti multumesc Preasfinte,
Ca in a Ta-ndurare, m-ai scos din hau si moarte
Si stiu ca-n veci de-acuma, Te voi slavi, Isuse,
Prin Duhu-Ti Sfant, in Tatal, de viata sa am parte!

Lucica Boltasu

***

Alte articole interesante

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*